o carcasă de ger face toată necredința asta mai blândă
Împăcarea înstrăinează câte puțin
se instaurează ca o lumină ireversibilă
în spate, imaginea alungită a unei traversări
pulberea unui acord fin, supraînghețat,
o zăpadă care pudrează confuzia.
când se iubesc, oamenii își lasă unii altora insule
locuri în care să se poată întoarce
purtând cu blândețe un blazon tulbure
roza demenței.
Lasă un comentariu
Comments feed for this article