când ajunge să te excite banalul
lasă scheletul să danseze
unduios, legat
dintr-o miere de aur scheletul tău
și rar ajungi la acea frumusețe
Fii lemnoasă, iubirea mea,
când nu ai frâne, expune-ți sânii osoși
cu o mare dragoste pentru ei
asta e seducător, nu goliciunea.
nici frumusețea.
Tu care și laptele tău e os tu care nu
vei îngroșa niciodată pământul
tu care, pentru ceea ce ai venit, cu un cuvânt
săvârșești
ar trebui să oglindești Soarele mai des
să-ți săruți uneori umărul stâng
cu un gest absent
și plin de dragoste
asta e seducător
nu goliciunea, nici frumusețea.
Lasă un comentariu
Comments feed for this article