când ajunge să te excite banalul

lasă scheletul să danseze

unduios, legat

dintr-o miere de aur scheletul tău

și rar ajungi la acea frumusețe

Fii lemnoasă, iubirea mea,

când nu ai frâne, expune-ți sânii osoși

cu o mare dragoste pentru ei

asta e seducător, nu goliciunea.

nici frumusețea.

Tu care și laptele tău e os tu care nu

vei îngroșa niciodată pământul

tu care, pentru ceea ce ai venit, cu un cuvânt

săvârșești

ar trebui să oglindești Soarele mai des

să-ți săruți uneori umărul stâng

cu un gest absent

și plin de dragoste

asta e seducător

nu goliciunea, nici frumusețea.