noi suntem un adult de 35 și un copil la 10 plus. familie netradițională. renumerație mică după buget.

în general, ne trezim dimineața la 6. într-un schimb relativ constant, ne rugăm una de alta: mai lasă-mă încă 5 minute! la 7 și 10 maxim suntem în stația de autobus, la 19.00 seara, cel târziu, e cina. la 21.00, copilul doarme. cu adultul e mai greu.

acu’, viața noastră de casă include și câteva plante.

adultul a mai scris aici despre narcise, cum a stricat un ghiveci de ghiocei și ce surprinzătoare poate fi o floare înflorită. main idea: adultul, adică eu, mă străduiesc să țin în viață câteva plante din casă. și n-am un talent special pentru asta. dimpotrivă.

i have a long history of killing. ghiocei, orhidee, phalenopsis-uri cu flori albe și cărnoase, ardei, busuioci, viorele și mușcate, they all died.

atât s-a putut.

în viața fiecărei familii intervine un moment în care ești tentat să te evaluezi după viața celorlalți: animalele și plantele care mai trăiesc în același spațiu.

Plantele au o importanţă deosebită în viaţa oamenilor, deoarece ele asigură aportul de vitamine şi substanţe nutritive de care aceştia au nevoie„. așa începe o lucrare de specialitate pe care am găsit-o, încercând să-mi explic ceva despre mine. despre adult.

am un respect deosebit pentru plante pentru că de la ele ni se trage fenomenul de feed-back – ele așa trăiesc, pe dinlăuntru. așa se feresc de prea multă lumină.

nu m-am gândit niciodată la valoarea nutritivă a plantelor din jurul meu. se spune că ele au și o valoare estetică. nici asta nu mă coafează. înclin să cred că, în afara valorii lor nutritive și estetice, plantele mai au și o valoare aproape semantică – ele spun ceva despre oamenii din jurul lor.

aici mă gândeam să ajung. la noi în casă, trăiesc foarte bine cactușii și Jeanette – o plantă carnivoră.

o avem pe Jeanette de vreun an. la început, alergam prin casă cu pliciul să-i prind muște și să i le strecor în dințișorii-frunze – plants were never supersmart. în iarnă am trăit o tragedie cu ea – stătea deasupra caloriferului și, probabil, din cauza căldurii, o luase razna. în loc să dea frunzele alea cu ace-dințișori, dădea niște brățișoare verzi și diforme.

she wasn’t well. am mutat-o prin casă și am așteptat primăvara.

între timp, mai aveam și câțiva cactuși. ăștia n-au făcut fițe, au crescut ca eroii. cei mici:

IMG_20180521_222155.jpg

și cei bătrâiori (din care Maurice, cel din dreapta, a înviat din morți după o jumătate de an de udat inutil):

IMG_20180521_222820.jpg

mă rog, și Pletoasa Marie, dar ea e altă poveste.

IMG_20180521_223054.jpg

ce vreau să spun e că ăștia am supraviețuit iernii. Jeanette și cactușii.

m-am gândit cu seriozitate azi la ei pentru că sunt complet diferiți. Jeanette e fițoasă și are nevoie de apă proaspătă și multă în fiecare zi. cactușii suportă și o săptămână fără apă. cumva am reușit să-i împac. au crescut deopotrivă.

de fapt, scriu asta pentru că Jeanette a dezvoltat ceva ce n-am mai văzut până acum: o tijă lungă și grasă pe care se sprijinesc câțiva pumnișori verzi. I have no idea what they stand for.

de vreo câteva zile, numai despre asta povestim acasă, un adult și un copil plus 10. „crezi că e un buzdugan?”,  „crezi că are să răsară o floare din el?”, „crezi că e normal să crească atâta?”…

IMG_20180521_212623.jpg

and it makes you wonder.

poate că asta spune ceva despre tine: că poți să ții în viață și să te împaci cu plante care fie vor prea multă apă, fie către deloc. și chiar numai asta poți, extreme. că uite, Jeanette cea fițoasă s-a întins până către geam, iar cactușii, well, n-au murit, ba, dimpotrivă, au înviat, și mai dau și flori.

acu aștept să văd: are să înflorească Jeanette?

și poate că atâta poți, și toate plantele din jurul tău încearcă să te liniștească firesc: ești bine, nu poți să ții în viață o mușcată, și nici nu e treaba ta asta. da’ uite,  îți face pui floarea carnivoră și cactușii sunt bine mersi, ba chiar învie. și înfloresc. și la asta te pricepi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame