toată viața m-am străduit să fac sau să spun
ceva autentic
și nu mi-a ieșit.
am încercat cu iubirea
și-n general, despre viață.

ieri a plâns copilul în baie de dor pentru taică-său și iubita lui.
cealaltă familie,
și mi-a rupt inima.

de pe marginea băiței,
o îmbrățișam.
i-am spus că și pe mine mă doare când plânge ea
și-și înghițea lacrimile.
toarta cerului de autenticitate care frânge inimi
și toată drama.

mai bine îmi mănânc mâna cu care o mângâi
decât să plângă
dar ea e om.

singura soluție cu copiii e să te pui pe tavă
până înțeleg că ești om și tu

și le-ai frânt inima și deodată totul e autentic
foarte frumos și
asta așteptaseși, haha!

în timp ce plângi pe marginea băiței
copilul spune:
nu mai plânge, te rog,
o să-ți curgă rimelul
o să fii urâtă.
și-ți vine să trimiți un singur proiectil
ca-n filmele cu supereroi,
fix în fruntea Zânei Măseluță
și să râzi autentic
și frumos

și copilul suspină:
tu ești frumoasă
mima, cea mai frumoasă, te rog
să fii prietenă cu un băiat
și să jucăm toți trei
-nu te supăra, frate!

te-ai da cu capul de cadă
autentic
cu sânge
dar nu vrei să-i strici cealaltă familie,
substanțele
și râsul cu care te face mică
mică de tot
și așa de autentică
încât îți vine să vomiți.

Reclame