lumina bună de poezie s-a terminat.
a rămas încăpățânarea.
se poate lucra și ea
ca o materie

mă trezesc uneori noaptea
sub sânul stâng.
în carne, ascult o pasăre electrică vibrând
mă gândesc de multe ori că e fie singurătatea
fie cancer.
fumez
mă mângâi pe frunte cu palma mea.

au rămas muzica, poemele și
în general, toate lucrurile nevăzute
și fără un trup care se ia în serios.
confuziile istorice, nedumerirea în fața propriului deget rupt
sentimentul super-eroului.

de fiecare dată străzile sunt umede
și firescul ratării
catifelat. brațe care îmbrățișează
răul absurd.
alcoolul supraetajat.
nu știu ce caut aici
amintiri prăbușite, colțuri dizolvate în derivă
n-ai reușit nimic.
jucăriile și podoabele de Crăciun funcționează cu baterii.

– să nu uiți să mănânci
să bei suficientă apă
și dacă poți,
să fii și să rămâi foarte fericit.

lumina s-a terminat, a rămas
încăpățânarea
și
o să dansăm ca și cum nimeni nu ne-ar privi.

nimeni nu ne privește
oricum.

Reclame