până la prânz, făcusem deja 1368 de pași numărați de un app care se trezește din când în când
în pântecele negru al telefonului
și pâlpâie pe ecran. în acest timp, s-au consumat în pântecele meu
29 de kilocalorii
și aceasta este o idee care aduce frigul:
ceva dinlăuntrul unui obiect negru numără
ceva din mine.

am mai numărat: vreo șapte SMS-uri, adică oameni diferiți care
gândindu-se la mine, au mângâiat obiectele lor negre.

pentru parchet, am folosit o soluție de curățat cu tensiune superficială redusă
nu înțeleg sensul acestor cuvinte, dar efectul e că acum este foarte curat,
am tensiunea redusă și sunt superficială.
undeva pe un alt continent, un server colectează minut de minut detalii despre viața mea
unde mă aflu, câți pași am depus pe luciul parchetului
ordinea în care ascult piesele preferate
cine moare în serialele la care mă uit din când în când.
în jurul lui, ventilatoare gigantice pun în mișcare o materie rece
învelind ca un sărut procesorul:
acolo vor supraviețui toate patternurile din care sunt alcătuită,
va rezulta cândva că am fost unică, frumoasă și irepetabilă.

spre seară deschid terasa și aerul care se mișcă între mine și
obiecte are temperatura de 34 de grade,
cu real feel de 39. obiectul negru știe asta.
îmi aprind o țigară și știu că asta mă va face să mor, așa cum scrie pe unele pachete de țigări,
mai tânără.
nici sensul acestor cuvinte nu îl înțeleg. efectul este că
mă simt mult mai tânără și
voi muri la un moment dat.

noaptea, mă întind pe pat. întunericul devine lent
obiectele calme.
sângele meu fluorescent țâșnește din piept ca o șarjă de materie solară
și fiecare picătură se desface în petale
din fiecare petală răsar mai departe fluturi imenși
înconjurați de viziuni răcoroase
licurici și corali
privit de sus, pieptul meu ar părea o floare în plină expansiune
care se repetă pe sine

noapte de noapte
nesfârșit.

și-n fiecare dimineață, începe de la
zero pași, zero kilocalorii
o viață proaspătă.

Anunțuri