scriam acum ceva vreme că floarea e „suprema realizare morfo-funcțională a regnului vegetal„. cu tot cu o lungă teorie despre nume și consistența lor, cel puțin pentru plante. și mai scriam și că mi-a adus mama o bucată de pământ din curtea casei cu ghiocei și că I suck când vine vorba de crescut plante. așa se face că am stricat ghioceii – au crescut până n-au mai putut, dar am ratat partea cu suprema realizare morfo-funcțională

n-au vrut să înflorească și pace.

acum să vă spun mai departe. pe când se uscau ghioceii și se topeau înapoi în pământul casei, a început să răsară voinică altă chestie. tot așa, o tijă lungă, dar cu alt gen de frunze – ca o pătlăginuță, da’ mai înaltă. a tot crescut și-n final n-a făcut nici aia floare calumea, adică a făcut, dar nu era parfumată – am înțeles-o. era o lăcrămioară.

s-a uscat și ea și s-a topit înapoi în pământul casei – de pe pervazul meu. apoi vreo câteva săptămâni a fost liniște, după care, într-o dimineață, Mara a decis:

mima (așa zice ea mama), vezi că-ți crește o buruiană în ghiveci!

indeed it did. arăta și se purta ca o buruiană, creștea într-o zi cât ghioceii în 7 și era complet obraznică. după vreo două zile am descoperit cu înduioșare că-i o rostopască.

aici intervine o altă secvență. pe vremuri, coordonam o redacție cu câțiva oameni unul și unul. era foarte fun și fiecare om apuca să fie el însuși în ceea ce scria, și asta mă făcea să fiu tare mândră de mine. râdeam mult și, din când în când, râdeam de mine cu piticul meu cu rostopasca.

aici intervine o altă secvență. de când mă știu, am această condiție – nu fac niciodată herpes pe buze sau alte părți moi. well, nici tari. – ci direct pe cornee. așa s-a hotărât corpul meu și n-am ce-i face. din vreme în vreme, îmi crapă în ochiul stâng și stau cuminte până-i trece. și cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât trece mai greu. ultima dată m-am chinuit vreo lună cu condiția. în cărți scrie că trece în maxim două săptămâni.

vorbe de popă beat.

așa că m-am apucat de căutat prin cărți de buhuhu și plante ce i-ar tihni corneei mele să-și revină mai iute. și-am găsit… rostopasca! mai precis, zeama ei roșcată după ce-i rupi o tijă. scria în carte că te ungi cu ea la coada ochilor și-și revin din orice-ar avea. și la mine a mers de fiecare dată. nu știu cât e programare din cap și cât e rostopască, cert e că a funcționat.

n-aș vrea nici să povestesc de câte ori intram în panică – simțeam în ochi că imediat crapă și trebuie să găsim rostopasca aia, și prietenul meu de-atunci alerga în jurul blocului căutând floricele galbene și prăfoase pe tije cu zeamă roșcată pe dinlăuntru. pentru că scria în carte, rostopasca aia e bună ca medicament dacă o culegi când e înflorită și lucește în soare.

colegii mei, și mai ales colegele, străluceau și ele în soare râzând de piticul meu. și era bine și fun.

și acum ne întoarcem la buruiana din ghiveci – rostopască și ea. întâi a crescut din toate încheieturile, chit că plantele nu au așa ceva. s-a făcut o tufă verde. m-am gândit că o stric și pe asta, ca pe restul. ceva fac io – le ud prea mult, nu vorbesc destul cu ele, nu le pun Mozart și-așa.

și aproape c-am avut dreptate. tufa a explodat, apoi a început să se usuce la margini. mi s-a părut firesc – atâta știu, atâta fac. I kill plants. apoi am văzut că avea niște pui mici de ceva pe ea, insecte gălbui și mărunte ca praful. așa c-am tot spălat-o pe frunze. s-a uscat pe jumătate și s-a topit și aia înapoi în pământul casei. damn pământul casei, e tare sorbitor! m-a deprimat ușurel. am stricat și rostopasca…

și-apoi, ieri dimineață, în timp ce mă frecam la ochi de dimineață și mă gândeam ce-am de făcut, am dat cu ochii de ele:

IMG_00003554

buruiana mea a înflorit! pe jumătate iască și pe jumătate pierdută, dar în sfârșit suprema realizare morfo-funcțională…

fix când nu mă mai așteptam. fix când credeam că moare și am ratat-o și pe asta.

și, culmea, acum nici măcar nu am nevoie de zeama ei care-i bună doar când înflorește în soare.

și mi-am amintit de cântecul ăsta frumos:

care frunză bate vântul când nu bate/
care floare-nfloare noaptea pe răcoare…

fix aia de care ai nevoie să floare.

astă floare-nfloare 🙂

Anunțuri