să fii aici, constant, în realitate
să-i fuți una peste cap realității
s-o obligi să se vadă, s-o abuzezi tandru până când o ia groaza să-i
vâri capul în găleata de apă cu gheață
răbdător, metodic, mângâietor:

– uite că n-am murit și-s aici și tu exiști și ești inutilă pentru că eu exist și eu sunt sensul

eu am făcut ceva foarte rău
am fost partea largă dintr-un nimic plutind fără sine în spațiu
și am fost condamnat la realitate
și singura soluție e s-o condamn și eu la ea însăși.

dar cărțile au apărut întâi printr-o dispariție
tot trecutul meu stă sub semnul unor cărți care amânau să mă întâlnească
când în sfârșit le-am citit, mi-au schimbat viața.
cărțile cunosc oamenii și se lasă scrise de ei
între cotoarele unei cărți stă o maimuță care bate la mașină un om
cărțile au mai fost aici, ele știu
exact când ai de intrat în scenă

trebuie să am încredere în cărți
de când tata a murit înainte să ajungă la concluzia că
înțelepciunea finală este cruzimea
și să o dea mai departe
– moștenire de familie.
acum trebuie să caut singură
să înregistrez eșec după eșec până când voi înțelege
ce este ceea ce știu.

du-te, evadează în poezie, fă poezia reală
sufocă realitatea în realitatea poeziei
dă-o cu capul de peretele din poezie
scufund-o în găleata cu poezie
până când ea va recunoaște tot ceea ce a mințit
în numele tău
evadează

am s-o fac, într-o zi, acolo
este țara mea
și neamul meu din 31 de litere.

Anunțuri