frustrarea că nu mai poți să bei un pahar și să fumezi cu gândurile tale undeva înăuntru, într-o cârciumă. nici măcar în bombele de cartier lumea nu-mai-suportă-fumul-nociv. de parcă mergi la cârciumă să te întremezi, să-ți faci convalescența.

dar e firesc – suntem cu toții copii, legile noastre sunt pentru copii.

magazinele noastre ca niște stive din cubulețe colorate, reclamele la televizor, ca poveștile condensate, filmele cu superputeri, știrile cu uriași dezgropați din munți care sunt, de fapt, portale inter-continentale. Pământul e plat și Omul Negru a venit, a văzut și a plecat la schi.

copii care cos cu privirea stearpă mânecuțe și baterii pe spatele telefoanelor,
copii fără genunchi și păr
copii care slăbesc noaptea târziu editând profitul rezonabil sau
pur și simplu texte

președinții copiilor sunt și ei copii.

și cârciumile sunt pentru copii. și pulpele de pui sau livezile cu fructe au fost reglementate în așa fel încât să ne ajute să creștem mai sănătoși și mai mari – și noi tot creștem și creștem

it never fucking ends.

în curând toți vom lupta nebunește un război
și vom muri râzând
și cu stupoare
nu ne vom reveni defel după pauza publicitară.

Anunțuri