toate poveștile bune pe care le știu se împart în două : deșert sau labirint.

despre deșert afli din Dune: că poate fi planetar și îmblânzit. că într-o zi, și acolo are să plouă – și-ar putea să-ți pară rău că e așa.

din Citadela afli că e foarte important să păstrezi un echilibru între formă și ființă, și oricând decizi între ele două, se numește etică.

din Micul Prinț, afli apropierea.

micul

cărțile cu deșerturi se ramifică – în Old Surehand e Llano Estacado. în Femeia de nisip, e răbdare și așa vine un fel de iubire – îmblânzirea nisipului.

cărțile cu deșert sunt mai dese decât alea cu labirint.

cea mai tare poveste despre labirint e a lui borges, în care abenjacan el bojari moare în labirintul său.

cărțile cu labirinturi au nevoie de oameni care suportă și mai ales găsesc. Guillermo del Toro a semnat labirintul.

labirintul

majoritatea cărților bune nu spun nimic oficial despre una sau alta, da-s fie despre deșert, fie despre labirint.

de pildă, foamea lui Hamsun e despre un labirint, la fel și Pendulul lui Foucault sau Un veac de singurătate (asta, contrar aparențelor, e despre labirint, nu despre deșert) sau Solenoid. sau Hunger Games, Discurs asupra metodei sau Versetele Satanice.

dincolo, Mătasea lui Baricco, Cel mai iubit dintre pământeni, Detectivii Sălbatici (asta, contrar aparențelor e despre deșert, nu labirint), Jude Neștiutul (ce carte frumoasă și uitată) sau Zorba Grecul. Patericul și Robinson Crusoe.

e-o regulă așa de bună, că-ți poți întreba prietenii, atunci când îți spun că le-a plăcut o carte: a fost despre un deșert sau despre un labirint?

 

Anunțuri