s-a dus prima noapte de-atâtea ori încât,

la fel ca toate astea legate de oameni și natură și care pleacă prea repede, acum e-o fată care îngrijește un trotuar
toarnă în el lumină din sân și-l lustruiește cu părul.
uneori îl mai și sărută.
îl unge cu ulei și plânge

prima dată când a plesnit-o cineva peste față, din reflex,
a vrut să mulțumească
sau măcar să dea ceva în schimb, ca pe vremuri
în copilărie
când toate fetițele ajutau băieței
să nu le fie rușine

nimeni nu mai ajută pe nimeni, acum
din același motiv.

noi stăm și vorbim și într-o zi mi-ai crestat puțin gâtul
dar aveam la îndemână apă moartă și apă vie
și jucărioara mușcă și arde
e mai bine să nu te joci cu ea.

partea amuzantă e că de cele mai multe ori nu știam cum ar fi bine
să-mi țin mâinile
și nici asta nu era important
dar trupul e întotdeauna cea mai sigură prăpastie
așa ne asiguram.

apoi duminica, străzile dintre blocuri mirosind a ou prăjit și pui
gândul că oamenii
bat cuie în pereții dormitorului și atârnă acolo icoane
sau cruci în timp ce în tigaie prăjeala

adevărul e că suntem cu toții puțintel nebuni
e-ok să ieși din lift, să descui ușa, intri și râzi

râzi singur, becul explodează în tavan, te miri
îl aduni încet cu mătura pe întuneric,
și râzi. jucăriora mușcă și arde

noi stăm și vorbim,
dar într-o zi mi-ai crestat puțin gâtul
și nu știam cum ar fi bine să-mi țin mâinile
sau ceva.

și amintirea, numărul zilelor, ideea că
m-ai lăsat acolo mică și proastă și plângând.
descurcă-te, have fun!

Anunțuri