– plouă.

– toate pisicile din cartier mi se vaetă de plăcere sub balcon.
sună ca bebelușii din primele luni, când nu știi exact dacă plâng de foame sau de sete sau trebuie să-i schimbi sau au nevoie să-ți simtă căldura. și atunci când în sfârșit prind sfârcul, hăulesc. Doamne, plăcerea e ciudată.

– între două blocuri vecine, un copac mare și inegal se clatină ca un plămân când n-ai aer. dă să se ridice și să tușească, ia decizia de a face un pas mare și-l face în el însuși. are eroare la expulzie. s-a îmbătat copacul.

– oamenii din jurul meu se clatină din diverse motive. am început să scriu poezii în secret într-o agendă, cu stiloul. dacă îmi vine să șterg, constat că nu pot – nu-i ca-n word. ce ne-or fi făcut în cap posibilitățile de delete și undo. e absurd, încă n-am studiat ce ne-au făcut sistemul de iluminat public și agricultura extensivă. d-apoi republica.

– visez mult. cum ar fi dacă ai putea să le ștergi unor oameni din cap toate prefabricatele și lucrurile pe care le-au auzit de la alții și apoi să-i pui să-ți povestească lumea și ce simt cu cuvintele lor?

– și duminică mi-am făcut de cap. mi-am luat, în sfârșit Sociu, Vino cu mine știu exact unde mergem. am început s-o citesc mai încet la un moment dat, să n-o termin așa iute. mi-a plăcut foarte mult. am început să înțeleg unde suferă poezia de biografie. apoi mi s-au terminat țigările.

– tastatura îmi adaugă, de fiecare dată când nu-s atentă, un „r”. lasă, e-o consoană muzicală. fumez exagerat. e campanie – din nou, așa că apreciez  din ce în ce mai mult oamenii care știu să pună virgula la locul ei. mănânc supă când îmi amintesc. mă spăl mai des decât de obicei. încerc să fiu un om bun.

„Încă mi se mai întâmplă să cred
că în curând mi se vor trezi superputerile:
zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n timp, superelasticitatea
trecerea prin ziduri, dragostea ta.”

Anunțuri