de  ziua internațională a dorului, anul trecut, țin minte că am răsfoit alte zile oficiale. anul ăsta, cu vreo două zile înainte, mi s-a făcut un dor cumplit. de Dune.

așa c-am citit-o din nou, a ‘jdea mia oară, primele două volume. ca-n liceu, pitite sub masă, scoase pe jumate din poșetă, deghizate în alte cărți. am trișat. am trișat în situații limită, am păcălit oameni serioși și m-am strecurat. m-am făcut că Mircea lucrez. truth is, nu mi-a păsat. vreo două zile, am trăit în poveste, allover again. merita.

pe întindere și conținut, Dune e un soi de biblie. cred că la asta s-a și gândit Frank Herbert când a scris-o, și nu era prost :). deloc.

ar merita aici să discutăm despre întinderea epică. m-am tot gândit –  nu cred că Biblia e în continuare cea mai citită carte pentru că suntem ortodocși și catolici și chestii. ci pentru că e cea mai complexă poveste scrisă vreodată. seamănă, într-un fel, cu sandwich-ul cu de toate. fiecare găsește în ea ce caută.

și-asta pentru că se întinde, epic, pe multe multe timpuri și neamuri. are și creația, și ieșirea, și fiii și cărțile și pildele. și apocalipsa. e o poveste de la cap la coadă, scrisă și pentru oameni – comunități, și pentru indivizi. e sandwich-ul suprem, asta e biblia.

poemul meu preferat din toată literatura care s-a scris e Ecclesiastul, deci, despre ce vorbim? 🙂 are de toate pentru toți.

e cea mai complexă poveste scrisă vreodată.

giordano bruno creează, la 1400 și ceva, un fel de hartă a memoriei, axată pe imagini fixe, arhetipuri, din legendele grecilor. arborele său al memoriei seamănă cu o etalare de cărți de tarot – câteva imagini arhetipale, legendele grecilor that is, amestecate. ordinea lor înnoită creează o nouă poveste. o întindere epică ce se poate multiplica. fiecare etalare e un alt viitor. cu cât mai multe viitoruri, cu atât mai bine 🙂 – cine se mai gândește, azi, la câte variante valide de viitor mai avem?

înaintea lui bruno, pe la 1300 și ceva, Ramon Llul punea bazele informaticii căutând cum să genereze întâmplarea. aleatoriul. a inventat o funcție matematică de amestec întâmplător a douăsprezece cadrane – lunile – cu 4 anotimpuri, cu stele și altele. și el încerca să genereze viitoruri.

ca un soi de horoscop. e fascinant să te gândești că așa am ajuns să avem computere, jurnale de vreme, televiziune și rareș bogdan. un prost de la 1300 a vrut să poată amesteca aleatoriu părți din natură.

la 1300! de aia avem acum facebook, twitter și youtube. și viitor(uri). la ce s-a gândit el? păi, la imprevizibil. s-a gândit să amestece întinderile epice arbitrar, independent de orice. random. s-a gândit la o formulă de a obține cea mai bună poveste complexă din amestecul arbitrar al unui set fix de imagini. și așa ne întoarcem la biblie – e și ea o etalare de tarot, un set de imagini aliniate. cu cât mai multe posibilități de a alinia imagini, cu atât mai multe posibilități de viitor. și gemem după posibilități de viitor, de-aia ne plac filmele, scriitorii și regizorii. nu știi niciodată ce viitor s-ar putea materializa. și viitorul s-ar putea să fie cea mai bună poveste care-ți vine la îndemână sau pe care cineva te lasă s-o vezi.

și nu avem foarte mulți vizionari. inovativ, stăm mai prost ca la 1300. e-o idee.

deci Dune. (a fost cartea clasei mele a X-a din liceu, m-a dat peste cap. aveam 15 🙂 18 ani între. ăsta dor 🙂

cu tot că dorul e brand românesc, o să împărțim mai jos câteva citate de care mi-a fost, well, tare tare dor. se pot amesteca oricum.

Deep in the human unconscious is a pervasive need for a logical universe that makes sense. But the real universe is always one step beyond logic.

Any road followed precisely to its end leads precisely nowhere.
Climb the mountain just a little bit to test that it’s a mountain.
From the top of the mountain, you cannot see the mountain.

small definition of progress. Growth is limited by that necessity which is present in the least amount.

The trouble with peace is that it tends to punish mistakes instead of rewarding brilliance.

 

Who shall guard the guardians? Who shall see that the guardians commit no offenses?

Many things we do naturally become difficult only when we try to make them intellectual subjects. It is possible to know so much about a subject that you become totally ignorant.

The eye that looks ahead to the safe course is closed forever.

the proximity of a desirable thing tempts one to overindulgence.

 

Anunțuri