în continuu m-au împins și m-au alergat,
mi-au arătat cum să rostesc cuvintele astfel încât să înghită jar,
să lase rouă
și să nu tremure noaptea, de ger, prin gări.

ecartamentul sună – armă încărcată
acasă, nimeni nu trage și nimeni nu plânge
toți se închină de sărbători și țin posturi
somnul care trecuse granița ilegal să li se dea înapoi.
acum ne înțeleg din subtitrări.

au pierdut râsul și acel simț tineresc al vacanței
– vaidemine, cum să plec în concediu, pierd vremea.
vin în vizită și nu pot sta locului
șterg spațiul îngust dintre geam și ușă, probează nepoți și chiuvete
au nevoie să repare
să se repare
pantaloni evazați care n-au fumat niciodată
și s-au trezit cu dunga călcată pe buze.

în continuu aprind lumânări, merg la Înviere
pun bani pe pieptul mortului, suspină,
își dezlipesc cu grijă fețele din televizor
și fac salată de boeuf cu maioneză
ca o profeție corect împlinită.

când se gândesc la părțile moi din trup vorbesc în șoaptă și te fac să te simți murdar.
au ceasuri în coapse care bat corect răsăritul
și coperți de carton în obraji.

ăstimp, îndelung le-am rispit tinerețea
am fumat, m-am plimbat – aș fi putut să fac o mulțime de lucruri
și chiar le-am făcut.
am preferat mereu partea ta rea
și mi-e egal să spun că nu-mi pare rău
nu-mi pare rău.

în continuu s-au subțiat și s-au amestecat cu polenul
albinele îi mută acum dintr-o floare în alta
miros duminica a șnițele și tămâie,
a naftalină grasă tăiată în curte
acasă.

Anunțuri