sora Maria a venit pe lume dintr-o statistică
ea stă pe pat, în spital, are tuberculoză
și n-o să afle niciodată veștile bune pe care politicienii le scriu pe facebook
sau că în sfârșit ne-am sincronizat cu marea cultură europeană

ea tușește, se roagă și tușește
uneori i se pare că după ce-o să moară
va continua să tușească, în gând
pentru ea nu se găsesc medicamente, doar hârtii care se lasă foarte greu completate.
undeva în același oraș s-a construit peste noapte un stadion în care nu joacă nicio echipă
acolo s-au angajat, pe loc, 30 de oameni perfect adaptați situației
noaptea, în somn, ei se transformă în coperți cartonate
iar dimineața înapoi în oameni.
lângă spital, copiii din clasa I au primit la școală, în loc de manuale,
câteva calupuri de asfalt pe care le silabisesc
în capătul străzii, doi bunici au gătit o bordură de marmură
s-au așezat în liniște la masă, au spus numele Domnului și
se pregătesc să mănânce cu șervete albe la gât.

sora Maria are lame în loc de obraji și cosițe de cearcăne
infirmiera îi schimbă cearșaful pentru o portocală și porția de unt
domnul profesor, la vizită, i-a cerut să scoată limba
să respire adânc, apoi a pus să i se mai dea un algocalmin

când va dispărea
moartea ei va fi trecută în buget la capitolul investiții.

Anunțuri