știu că te trezești dimineața și uneori plângi în timp ce se fierbe cafeaua sau te speli pe dinți, nu e mare lucru
pentru că imediat după aceea îți vine să zâmbești dacă vezi soarele sau o pasăre sau descoperi că toate lucrurile sunt la locul lor, chiar dacă a trecut o noapte peste ele și noaptea nu știe nimeni ce se întâmplă de fapt
știu că ți-e teamă de un rău foarte tangibil, de pildă, un război în care primii care mor sunt copiii, dar înainte de asta sunt înfometați și li se răpesc toate poveștile
și ajung să aibă mânuțele foarte subțiri, în așa fel încât dacă ar lovi cu ele o minge,
s-ar preface pe loc în cioburi
dar războiul și moartea sunt găuri care se întind și consumă pielea și înăuntrul unor oameni care nu se pot sătura cu nimic
știu că atunci când te gândești la asta îți spui, probabil, că e foarte greu și riscant să rămâi bun, e mai ușor să înțelegi lumea din perspectiva hârtiilor sau a butoanelor
așa poți să numeri fluxuri și progrese și realizări.
știu și că poți să faci febră din cauza tonului pe care ți se spun unele cuvinte
și nu știu cum să te fac să nu uiți că ție îți plac la nebunie chestiile grele și riscante

m-am gândit să-ți construiesc o bicicletă care va străpunge aerul vibrând, din libelule am s-o construiesc, spițe de rouă, și-un phoenix pe post de ghidon
splendida maricica sau așa ceva
ca să ai pe cineva cu care să pierzi nopțile și să zbori și să taci
și să faci pe supereroul
să cobori din cer, razant, oriunde scâncește o pisică sau un copil sau o femeie
să-i salvezi și la sfârșit să primești flori și aplauze din partea trecătorilor
și dimineața să-ți amintești, să-ți amintești tot.

Anunțuri