dar mana era calda, si pieptul cald
pamantul gros ca uleiul
si soarele tare, fructul de aer cazut in parg,
geografia secreta a zilei cand lumina a invadat carnea:
s-a dovedit ca toate camerele erau goale, colectionarul adapostise in ele nimicuri
memoria pleoapei in coborare, prabusirea cuvantului inauntrul rostirii
un taram al respirarii, dincolo
o mana foarte sigura inalta un zmeu
in firea inalta a uitarii
si sunetul acela, nimeni nu mai ascultase furnica de lumina consumand
o intreaga colectie, chiar si nimburile au fost mistuite
un arheolog a descoperit foarte tarziu in pamantul gros
urmele unui rasarit planetar, le-a inchis in borcane de sticla
intr-o camera goala cu pereti transparenti
si le-a clasat. asa s-au spus toate lucrurile, pe suprafata unei etichete
si istoria a fost fixata, spre linistea pescarilor
si a celor care dormeau prost in lipsa unei certitudini.

dar mana, mana continua sa fi fost calda
si pieptul
cald.

Anunțuri