hai sa zicem asa: scriu „organizat” de vreo 10-11 ani. (unde „organizat” asta inseamna multe lucruri. dar, de dragul… scrisului 🙂 o sa-l reducem la o uitare). azi mi-a fost dor de mine „cea-care-scrie” (ca „scriitoarea” e ceva mult mai complex si cu multe aspecte, vorba aluia din Filantropica. asa cum absolventul de fizica nu e „fizician”, nici ala de matematica „matematician” – nici eu scriitoare).

asa c-am citit o bucata din blogul asta, o bucata mai veche. asta m-a facut sa ma gandesc ca am in cap la fel de proaspete ca acum 10 ani texte care nu s-au mai pastrat niciunde. tin minte primul editorial pe care l-am scris pentru Ziarul Clujeanului. tin minte ca aveam un blog pe yahoo, inainte sa-l am pe asta. parte din textele scrise la Romania Libera se mai pot gasi, daca cineva are pitici de arheolog de google. unele din textele de care sunt foarte mandra si fond of le-am scris in Cotidianul. ele nu mai exista. sunt de clasa „eroare 404. file not found”. cineva a decis sa nu le mai pastreze. asta te doare 🙂

nici editorialele simpatice scrise la citynews nu mai prea exista. si tin minte si de-acolo vreo doua cu care eram chiar tovarasa. apoi, printr-o intamplare, jumatate din textele pe care le-am scris cat eram la Ora de Cluj apar acum semnate de altcineva. o vreme, asta m-a infuriat. iti dau lacrimile – pentru ca nu scrii, asa, la marea intamplare. mai departe, vreo 6-7 luni am scris ca eroii la Redactia. asta, prin delicatetea unui mare domn, nici macar nu mai exista. nu e eroare, e pur si simplu gone. gone girl. ma gasesc in situatia inversa alora care se roaga de google sa-i stearga din memorie – mie mi-e greu sa ma gasesc in ea. n-am lipici 🙂

anywho. azi, citindu-i pe altii, apoi pe mine despre altii, apoi pe mine, am avut din nou una din descoperirile alea care te imblanzesc. toti, (aproape) toti, scriem acelasi text. il scriem si-l rescriem. uneori e pentru ceilalti, alteori, de cele mai multe ori, e pentru noi. ne scriem si rescriem acelasi text. si suntem foarte vulnerabili acceptand sa facem asta. cu cat il repetam mai mult, cu atat ne semnam mai apasat. cu atat ne semanam mai mult. de scris, scriem acelasi text, ani in sir. ca e despre fluturi, politica sau carti, intrebari sau te-miri-ce, scriem intr-un pattern, jucam acelasi joc, respectand aceleasi pietre de hotar. teatru, poezie, editorial, vorba aluia din Armaggedon, „russian, american, all made in Taiwan”. acelasi text.

aici ar fi loc de multe, foarte multe nuante si ganduri, dar mie imi ajunge descoperirea. sau deconspirarea. mai jos, „acelasi” textul meu. e liber la „ce-a vrut poetul sa spuna” 🙂

materia delicata

e ceva in consistenta Universului, ca o franghie care trece prin toate lucrurile si fiintele
se poate observa cu ocheanul, pe furis, in adancul noptii, cand pruncii de lapte rad brusc in somn
apoi ziua, in spuma soarelui pe apa
prelungita in senzatia de suplete a spadei
in aerul expirat de femeile frumoase

aceasta franghie de apa aflata intr-o alta stare de agregare
trece fulgerator in fiecare secunda
se agata de ciulirea urechilor, e lasata sa treaca prin mestecatul cariilor
prin spuzeala veche a zidurilor
prin miezul Pamantului
aceasta franghie de apa, ca un curent electric care isi inghite mereu coada
prin fiecare dintre noi
prin piciorul celui mai mic paianjen
rotindu-se, ca un fel de planeta prelunga, subtiata si avand propria ei gravitatie
inotand ca un peste de prada
transformand fierul in aur, spargand oul
o spinare unduita, stralucind ici si colo prin istorie
neatenta la marirea si caderea imperiilor

Planeta initiala, foarte subtire si lunga, trecand rotind prin fiecare lucru
printr-un loc ascuns dinauntrul fiecarui lucru
muscandu-si mereu coada.

cand e masurata inauntrul oamenilor, ea poate fi animal sau exces
chinezii i-au inchinat in Dinastia Qin poemul Dragonului Rosu fara sa stie
sunetul ei e imitat cel mai bine de nevoia urechii de a auzi
si Pieile Rosii o simteau curgand prin ei in sageata si apoi in bizonul gatit pentru cina de seara
gustul trecerii ei seamana cu arsura si a avut multe nume
dupa cum oamenii continuau s-o masoare in interiorul lor
i s-a spus Franghia Gingasa sau chiar Sangele lui Isus
se mai spune ca ar fi alcatuita din sfere minuscule si reci
pe care sta scrisa in limba Planetei subtiri
legenda fiecarui om care s-a nascut vreodata
si de aceea scriitorii scriu carti, pentru a-si aminti amintirile fiecarui om

este ceva, o franghie mai subtire si mai catifelata decat lumina
o urzeala minunata alcatuita din esenta memoriei
care ne face sa fim diafani,
frumosi si foarte, foarte delicati.

Anunțuri