dincolo de plajă vom construi o pădure formidabilă
peste care nu trec anotimpurile.
din tijele plantelor au să crească frunți de oițe, grase ca norii, flori timide ca uimirile
la rădăcina fiecărui curcubeu are să doarmă deplin un poet atins de insomnie
răcoarea va geme de salturi –

frunzele noastre se vor mângâia cu soarele
mugurii noștri au să se umfle, apoi
apoi vor tăbărî fluturii
și-are să fie minunat, ca atunci când înfloresc cireșii în filmele japoneze

noi, prietene, abia atunci vom începe să înțelegem
odată cu fluturii, odată cu ridurile
odată cu aerul acela plin de respirația copacilor
vom înțelege și ne vom dezmierda frunțile

dansul e-un motiv, o justificare pentru petale și aripi
pământul fără rădăcini e gol
pădurea stearpă
aerul stors de lumina – inutil

dar au să vina fluturii și-au să ne umple
vom fi minunați, plămâni roz, cireși în filmele japoneze
un om albastru ne va săpa la rădăcină și-are să planteze dedesubt
sămânța unui soare gigantic.

Anunțuri