rog ingerul sa descreasca – asteptarea aceasta ca un spate de pasare in soare
il scade –
iubirea-i moale ca un san vechi,
calcaiul soarelui sprijinind ochiul
dintii tai de lumina
danseaza prin sange.

tu
iti porti pieptul si bratele cu un gest larg al leilor care casca si musca in joaca un obiect imaginar
(ca o exagerare a libertatii de-a fi rege)

(trebuie sa existe un pret cumplit pentru reflexul de-a te atinge)

iubirea-i groaznica, e-o lama mica cu care, noaptea
adun luminile din oras, le fac liniuta si le trag
pe nas.

toti scriitorii vorbesc cu vocea ta
rog ingerul sa inteleaga –
sa ne ierte obrajii, sa ne ierte gesturile
sa ne lase in pace
suntem si noi un fel de oameni.

uneori ne iubim cu mana stanga, ficatul si fierea.
uneori cate un om ne plange pe spate
-i asa de oribil, incat ii mangaiem plini de mila umerii,
inghitim in sec, lacrimam
si ne gandim c-ar fi minunat
ar fi minunat
daca i-ar creste aripi.

Anunțuri