* m-am imprietenit cu o strada noua. nu e prima batranica de care ma leg. but picture this: pot sa stau in biroul de acasa din Cluj, inchid ochii, si merg pe Maria Rosetti din Bucuresti: incepe de la grecul cu prajitura de portocale, apoi trec pe langa poarta de sub care latra in fiecare dimineata un caine negru („al carui bot a fost condamnat la opt zile de botnita”). urmeaza zidul de metal cu poarta lui, trotuarul care miroase a gunoi, (aici trec sau nu trec)

trec: e OK-ul de unde imi iau tigari, si-o vanzatoare ascutita care ma apostrofeaza mereu pentru hartiile de 100 de lei. in spate, au iaurt cu menta, mancare de fast-food, paste, legume crescute in eprubeta si bauturi din pastile. daca ies si merg mai departe, e bucata de strada cu soare. daca e duminica, inainte sa merg spre OK, cotesc la biserica. daca e o zi proasta, inainte sa inainte, cotesc spre parc, si apoi o iau spre Verona – din Verona ajung La Copac, daca vreau. la Carturesti, daca vreau. inevitabil, la un birou.

nu trec: e o cladire de birouri, apoi o casa veche, pe jumatate daramata. in stanga e Lente, in fata umbra. apoi tot trebuie sa trec. inainte de finantele din Sectorul II, e-o scara de bloc cu o casa pe acoperis. la intrare, 2 zile din 3 e un nene slab, batran si neras care citeste carti. uneori bea bere. poarta slapi chinezesti, si e murdar. ultima data citea Fratii Karamazov. mai incolo e o intrare de hotel. mai incolo e un cofee-to-go (vanzatoarei ii place sa-si faca unghiile cu verde). mai incolo e un magazin de ceasuri, unde in fata, dimineata, beau cafea doi barbati: unul e lung, osos, cu parul intins pe gat, alb si relativ absent, dupa cum zambeste. celalalt e fratele lui tao: mic, maslinos, brusc si chel. anti-surorile-Kesler.

* am mancat la fel de putine fructe de mare (ca-ntotdeauna)

* am exagerat la fel de mult (si inca ceva peste)

* am numarat bucatele de sticla de parbriz sparta, dintr-un fel de rondou „elegant” in curtea fabricii Dacia. era soare si mi se lipeau hainele de piele – urasc asta, urasc asta de pe vremea cand asteptam pachete de la mama, si-apoi trebuia sa le car la picior din Baba Novac in Hasdeu. tot de atunci, n-am gasit o cale de concesiune cu sacosele de rafie. la mine in cap, uratul are aripi de rafie, impletite, mov cu albastru neon.

* am facut fitness vreo trei zile adunate, si-altele trei am alergat. in rest, Robbie Williams si Dumnezeu cu mila.

* am fisat doua cursuri, cu tot cu cartile lor. there goes february. Grecia antica si semiotica. am cumparat toata poezia care mi-a cazut pe mana (si portofel), am citit Patericul egiptean, Detectivii salbatici, Rezervatia de ingeri, mailuri, legi si Unelte de dormit.

* am trait mai mult (prea mult) la mine in cap.

* m-am gandit la alaturari ciudate: timpul si memoria, gandul si rostirea, producerea vocii si secretia spermei, secretarele si sotiile…

* mi-a fost destul de rusine 🙂

* mi-a picat cu tronc o bucata de vers dintr-un cantec – „my temporary state of lightness amused you”, si

* un baietel de lemn (altu decat Pinnocchio)

* am uitat si mi-am amintit lucruri despre oameni

* oh, boy, am plans cateodata ca si cand…

* am mancat mai putine prajituri ca niciodata

* am regasit prieteni vechi. asta a fost frumos 🙂 exista oameni cu care ai ajuns de mai multe ori la capatul puterilor. te-ai urat si indragit cu ei. muncit si baut. certat si impacat. de la un punct incolo, cel mai bun lucru pe care-l poti face, e sa le ramai prieten 🙂

* n-am dansat

* n-am invatat nici anul asta ca atunci cand iti vine sa povestesti de pilda, de strazi cu care te-ai imprietenit, e momentul sa te opresti.

asta e cusurul meu 🙂

Anunțuri