aerul îngheţat izbucnea ca un păr de cristal din vârful catedralei
e dimineaţă, mi-am spus atunci, şi am grăbit pasul
aveam o pofta cumplită de umblat,
e ceva în mers, ca un fel de luptă cu un adversar invizibil
am urcat toate scările de piatră pâna în varful oraşului şi am văzut timpul sapând în fiecare dintre ele
în pământ, în colţurile de cretă ale caselor
mana aceea transparentă care trudeşte în fiecare secundă
cu un gest aerian, scăpând de cele mai multe ori privirii,
dar eu puteam să văd cum încetul cu încetul totul este supus şi sfredelit
m-am uitat în piept şi mâna era acolo
pipăind drăgăstos, căutând cu un degeţel de gheaţă
o spinare de peşte magnific ţinea bine cerul deasupra
în spatele lui plutea un alt cer, violet inchis, prin care sclipeau steluţe
şi era foarte frig
atunci mi-am spus în gând că o să vină iarna, ce minunat că o să vină
iarna
şi-n toate casele, în camere calde, oamenii o să bea ceai fierbinte
îmbrăţişându-se cu privirile lor
apoi cred că am alergat mult,
la gară, oamenii aşteptau trenuri, aşa că am stat şi m-am uitat o vreme la fierul şinelor,
dar şi acolo plutea umbra mâinii care trece prin metal,
şi-n cârciumă fiecare braţ tremurând aştepta cuminte următorul pahar,
elevii aşteptau clopoţelul,
geamurile fremătau in ziduri, aşteptând sa le crească flori de gheaţă din pântece
dar eu aveam grijă să las mereu o distanţă respectabilă între mine şi mers
şi cred că atunci am simţit că mi se îndoaie fruntea, am căutat o bancă şi m-am aşezat
am încercat să mă odihnesc, dar nu eram obosită deloc,
m-am uitat o vreme la vârful picioarelor
şi cred că mi-am spus în gând că totul este frumos
totul este îngrozitor de frumos, proasto.

Anunțuri