am învățat să respir util în timp ce așteptam.
tot atunci am simțit nevoia să regândesc complet sensul cuvântului „util”
acum suntem egali, cuvântul și eu.

acum egalitatea aceasta nebănuită mă face să mă simt mic,
anost
și foarte inegal cu mine însumi.

am un vis perfect în care aștept.
trăiesc din plin
și foarte periculos
la un capăt și celălalt al ideii
încordat.

am devenit, probabil, la fel de crud ca atunci
când am țipat prima dată.

Anunțuri