un frumos larg ţâşneşte între umeri
leul toamnei foşnitor răneşte puful gutuilor
miezi de flori coapte împovărează blând coarda aerului
întins la maxim

paşii împing de la spate timpul
asfaltul nechează încetişor sub talpa goală
e rău, apoi e bine, apoi e rău iar
semn că Dumnezeu s-o fi pierdut undeva pe drum
în piept n-a rămas decât o umbră dulce, ca un trunchi retezat ca să rămână întreg
pururi întreg.
unde-om fi vrând să ajungem, mersul meu şi cu mine?

turme de liceeni sfioşi umplu oraşul de sânge cald
acum se adulmecă
acum se sărută sperios, cu aerul din spatele gingiilor
respiraţia li se scurge încet din colţul gurii
umedă şi moale,
sub pleoapele strânse le dansează gazele mirosind a animal crud
stârnind toamna
coama leului zburlită
roiuri de păsări scaldă cu zborul pântecele cerului

în sfârşit e-aşa de rău că e bine.
o să vină o iarnă lungă
să mergem, să mergem.
urma să piară
dinţii muşcând mărul de zăpadă
curând.

Anunțuri