pentru că îți poți îmbrățișa, câteodată, cu seninătate, povara propriului trup. pentru atunci când lucrurile și oamenii se împuținează și devin străvezii. pentru momentele acelea unice, fulgurante, în care înțelegi că e foarte greu să accepți lucrurile simple, insuportabil de simple, și că odată ce le înțelegi, nu mai contează, pentru că totul trece, și asta e la fel de simplu și de insuportabil.

azidimineață am realizat că mi-e dor de cântecul ăsta 🙂

Anunțuri