dimineaţa mă trezesc şi trăiesc în camere în care oamenii păzesc hârtii

hârtiile sunt pline de cuvinte care descriu felul în care e absolut necesar
ca hârtiile să fie pline de cuvinte
cam pe aici, totul devine uşor
cuvintele nu mai aparţin oamenilor
– asta a început să se întâmple de când se scrie la tastatură –

de când oamenii nu mai scriu de mână şi-au pierdut
proprietatea cuvintelor

acum, cuvintele sunt ale hârtiilor
hârtiile, ale camerelor
camerele, pereţii şi scaunele, mocheta gri, mirosul de spital,
toate acestea sunt ale poporului
vedeţi? vedeţi, dragi copii, cât e de frumos?

(de când nu se mai scrie de mână
nesuferitul obicei de a scrie urât a fost eradicat aproape complet)

copiii vor aduna hârtiile şi le vor mânca
ah, cum vor mai sfârteca ei carnea fibroasă
(iar fibrele, s-a spus şi la televizor, fac bine digestiei.
or, un popor sănătos trebuie neapărat să aibă o digestie bună)

copilaşii vor ronţăi parcuri de joacă
şi nici bunicii nu vor fi uitaţi:
luaţi şi mâncaţi, aceasta este proprietatea voastră
până vă dau lacrimile

acum toată lumea este sătulă
ne e foarte frică să nu tuşim
e-o linişte fantastică prin care trecem ghiftuiţi şi tăcuţi
nici măcar nu respirăm
mai bine crăpăm decât să păţim ruşinea
de-a da pe dinafară.

totul e consemnat
în linişte desăvârşită,
totul este bun de mâncat
din carne fibroasă.

Anunțuri