linişte. ochiului meu îi place să plece în linişte
în ochiul cerului.

medicii îmi lărgesc pieptul.

ei desenează o tăietură frumoasă cu un creion roşu
peste ea, un copilaş cu mâna tremurată trece apăsat bisturiul
din lamă răsar zori purpurii
e dimineaţă
au venit întâi mama şi tata
aşa, aşa, îşi freacă ei palmele bucuroşi:
domn’  doctor
credeţi că acum vor încăpea acolo şi acele vorbe pline de înţelepciune
precum „dacă nu poţi spune ceva frumos, mai bine nu spune nimic”?

desigur, tuşeşte halatul alb, desigur, sclipeşte lama
doctorul îşi ţine o palmă în pahar,
cealaltă caută în pieptul meu cu lama

dansează în pieptul meu cu lama

e-amiază de-acum
au venit călugăriţele
aşa, aşa, porumbiţe rotunde şi pioase le ies pe gură
în numele preasfântului:

puteţi să faceţi să-ncapă un înger în plus (pe lângă modelul standard?)
doctorul acesta i-un om serios, îmi spun

el frânge coaste între degete cu un gest natural şi răcoros,
cu grijă să nu sară aşchii,
lui nu-i pasă de anatomia fluturilor
lui nu-i pasă de trifoi-cu-patru-foi

s-a făcut seară, au venit toţi cei ce trebuia să vină
şi-au tăcut

apoi s-a întâmplat să vin şi eu
aşa, aşa, îmi zic, clătinându-mă,
aici nu există doctori, aici sunt doar eu

mâna mea din pahar nu mă va asculta niciodată
mâna mea din piept va greşi negreşit

din miezul nopţii aş vrea să mă nasc fără mâini
nimeni să nu mă mintă niciodată din mine.

Anunțuri