sălbăticiunea are pulpe de asfalt fierbinte şi piele de diamant,
sub alergarea ei vibrează străzile, statuile îşi sucesc capetele în trecerea ei răcoroasă,
şi nimeni nu i-a văzut cu-adevărat decât umbra – şi aşa se ştie că există.

se spune despre fiara aceasta că nu poate fi răpusă niciodată
pentru că-n loc de inimă ar avea altceva
de neînchipuit.
se spune despre fiara aceasta că ascunde-n pântecele ei metalic parfumul zăpezii veşnice,
şi ochii i-s din pietre verzi, care se întorc şi se privesc pe dinăuntru

este de nesupus, de neprins, de nevăzut, de neauzit

doar vara, vara adie mirosul sângelui ei,
umple nările vânătorilor, umple oraşul cu o apă de lumini vaporoase
atunci se desprind din umbrele zidurilor grifoni de aer străveziu, şi din fântâni ţâşneşte apă roşie
un vânt de praf auriu poleieşte pleoapele alcoolicilor adormiţi pe terase,
şi-n apusul de aramă se poate ghici o clipă trupul robust al unui dragon.

atunci străzile vibrează electric şi-n larma statuilor se aude
ca şi cum tocmai ar fi dispărut, fulgerător,
umbra unei magnifice fiare.

Anunțuri