dacă nu curge, pică. -n ultima vreme am început să gândesc foarte serios sensul unor chestii foarte banale. adică cum, dacă nu curge, pică? dacă nu vine natural&universal&muzicuţe, pică. dar ce înseamnă că pică? de jos nu poţi pica. cine doarme pe podele, nu are de unde să cadă (am citit asta undeva). nu poate pica decât de sus. şi-mi vine să scriu de Sus. i-o constantă universală? că aşa sună.  – i guess că depinde ce anume nu curge. trebuie să ştii ce nu curge ca să simţi când pică. pică. cine-a picat din măr în copilărie ştie cum vine asta. poate să nimerească picatul peste tine din plin şi să te trezeşti că nu mai înţelegi nimic o vreme, doar că ţi s-a dat din plin şi te-a izbit de podele. ori, de acolo, nu mai poţi cădea 🙂

– un atunci tulburător. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, dar când am devenit bărbat le-am desfiinţat pe toate cele ale copilului. Căci acum vedem prin oglindă, ca-n ghicitură, dar atunci faţă către faţă. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin sunt cunoscut” (1 Corinteni 13, în traducerea lui Bartolomeu Anania)

când se petrece „atunci” cel primul, când cunoaştem „faţă către faţă”? nu cumva când eram copil. că altfel ce sens mai are raportul când -acum- atunci (care  se găseşte intact în cam toate traducerile, da’ asta-mi place în mod deosebit că nu spune „dragostea”, ci „iubirea”). şi-atunci ( 🙂 ) „în momentul acela” când deplin voi cunoaşte, atunci al doilea, din viitor, nu cumva trece prin primul, cel din trecut? şi fiind, tehnic, ambele, momentul acela, nu cumva sunt identice?  (probabil că există undeva o explicaţie largă a atunci-ului ăstuia cuantic, let me know).

– „Sunt 30 de spițe în butucul roții,
Dar folosirea lui depinde de golul din mijloc.
Vasul făcut din humă este util
Prin golul creat de forma lui.
Casa cu ziduri, ferestre și uși
Este utilă prin golul creat de acestea.
Deși prețuim ceea ce există, ne folosim de ceea ce nu există.”

folosim nefolosibilul. utilul fundamental este inutil la prima mână (şi la a doua, şi treia… ). totul este un salt delicat între fragilitate şi rezistenţă. în  mijlocul răului e bine şi în mijlocul binelui e rău. obsesii vechi 🙂

Anunțuri