kingdom (adică regn, – cea mai înaltă categorie sistematică folosită pentru a clasifica organismele) plantae. o magnolyophita, adică angiospermă, adică cea mai „evoluată” plantă (mă rog, în acest caz specific, una din vreo 235.000 de specii de plante, dar totuşi). angiosperma spune despre narcisă altceva: că are o floare – „suprema realizare morfo-funcțională a regnului vegetal”. mai mult: e din ordinul asparagales: asta spune ceva despre culoarea petalelor florii, despre prezenţa unui pigment în învelişul seminţei, despre tulpina mai degrabă lipsită de frunze. mai departe, e din familia amaryllidaceae, adică răsare din bulbi (sau rizomi). şi, în sfârşit, genul. Narcissus. şi mai departe, încă un cuvânt, her unique self (întâmplarea face că pe asta simplă chiar aşa o cheamă, Narcissus poeticus – am aflat azi 🙂 )
flower___narcisa_by_azzazell

fie aşa, fie revolutionary. adică, s-o numim după secvenţa ei genetică specifică. un cod. (e ideea unui cercetător de la Virginia Tech. tech – relatată aici). ce-ar spune codul ăsta despre narcisă: că e între un alt cod şi încă altul. (nu, conform articolului, i-ar adăuga codul ăsta unicizant, pentru utilitate. şi simpli/tate/ficare.) orişicât, codul ar fi ea. aşa, cu petalele ei albe şi parfum şi seminţe şi tulpină şi frunze. toate astea ar fi un şir de litere şi cifre.

*

primul biolog (e, aici e o discuţie, că n-a fost char primul) care a început să denumească astfel plantele şi animalele a fost carl von linee. nomenclatura binară (sau sistem binomial) uneşte două nume, sau cum să le spun, apartenenţe, identităţi: prima este genul de care aparţine specia, a doua este identificarea speciei înăuntrul genului.  adică interpretarea genului prin ridicarea lui înapoi în familie, ordin, clasă, înrengătură şi regn, plus that unique spark. dar nu pentru utilitate, ci pentru… io ştiu, un fel de wholeness.

*

felul în care denumim florile spune ceva despre felul de poveşti pe care o să le spunem, apoi. asta aşa, la prima mână. şi începe ca-n liceu, dezbracă-te, că nu-ţi fac nimic. şi apoi numele ăla cod devine numele. şi poveştile se schimbă. sau dispar, aşa cum existau înainte.

*

mai merită spus că nomenclatura binară are câteva principii, nu e aşa, o invenţie. pe rând şi pe sărite, ea urmăreşte: stabilitatea, unicitatea, universalitatea (ca folosire a termenilor), economia (de termeni) şi, preferatul meu, claritatea. evitarea confuziei.

Anunțuri