cum traversai ploaie, doar coada ochiului a ajuns
să-ţi treacă – lamă adiind prin pieptul meu. de atunci. de atunci mi s-a deschis o rană în piept

acum îmi intră în piept oamenii toţi, întregi, unul după altul, şi îl lărgesc
acum trece prin rană un copilaş cu un balon albastru, saltă şi tresare o melodie
melc-melc-codobelc!
în urma lui tropăie elefanţii, vor intra şi pieptul se va lărgi,
trenurile grele de fier furios, avioanele suple care lărgesc cerul, şi ele
o să încapă cu totul în mine muntele acela urcat într-o noapte prin zăpadă până la brâu, pădurea lui şi fiecare stea pe care am văzut-o în noaptea aceea
luminile dezmierdând marea şi sclipind nisipuri din care ţâşnesc îngerii crocodili
abia aştept, abia aştept să încapă Atlantida regăsită, tigri furişându-se, sugrumând preţioasa pradă

acum intră prin rană zboruri de fluturi şi lebede, rădăcini mişcătoare de chelidonium, ocheane şi creuzete, petale de toporaşi, -un baston înaripat, împletit de doi şerpi
înăuntrul rănii trec anotimpurile cu viteza luminii, lin, ca păsările de apă
înăuntrul rănii e carne de cuvinte şi căuş.
rotund de larg
înalt de adânc
şi negru albit de roşu

poate într-o zi, poate

o să treci chiar tu prin dreptul pieptului meu
cu coada ochiului
prin rană, înăuntru.

în acea zi, o să mă asemui cu un balon albastru mânuit de copilaşul
intrând vesel într-o rană
ca un cântec

Anunțuri