undeva în mijlocul oraşului şi undeva la capătul lumii
în acel loc,
trăiesc oamenii făcuţi din cuvinte, care nu se pot atinge
ei au pielea din cuvinte care descriu pielea şi ochii din cuvinte care descriu ochii
au inimile zidite din cuvinte, întortocheate şi grele, pulsând un sânge din cuvinte care descriu sângele

ei vorbesc, dar nu-şi ţin minte vocile,
ei se văd, dar nu se pot atinge
totul între ei e un spaţiu foarte mare, care începe cu o literă şi se termină cu următoarea
iar înăuntrul lui sunt cuie mici şi fierbinţi, zăpezi magnifice şi îngeraşi
dar nici acestea nu sunt altceva decât
cuvinte, tăcute şi închise în ele însele,
care descriu îngeraşii, zăpezile şi cuiele mici şi fierbinţi

când să se dezmierde, repede le ies din carne nişte cuvinte
iar când să se lupte, îşi rup cuvinte din gură şi le ţintesc cu grijă
unii spre ceilalţi, să fie siguri că se vor răni
în cuvintele care descriu inima

câteodată, foarte rar, pe când li se pare că în sfârşit îşi aud vocile
şi părerea aceea sfârşeşte într-o boare rece şi fierbinte
de cuvinte

şi rămân aşa, cu urechile ciulite
până când totul începe să ţiuie, iar pe cerul albastru apar punctişoare de lumină care dansează
dar nu mai aud nimic
doar foşnetul unei noi limbi care se iscă din senin.

Anunțuri