stăm cu pielea lipită, sădiţi unul în celălalt
foarte adânc trece un dragon arămiu, fierbinte, solzii lui grei adie prin mine
şi-o linişte ameţitoare se naşte dincolo de noi,
stăm cu pielea lipită
şi respirăm.

înăuntrul dragonului trăiesc îngeri aurii cu trâmbiţe şi frunţi de soare, ei cântă pe viaţă şi pe moarte
muzica lor curge ca un chihlimbar curat, un fum ca o miere, mirosind dulceag a lemn de cireş ars.
prin el, călugări mici şi aspri bat toaca în ciocănele de aur, semn că Paradisul există
şi deznădejdea e frumoasă, şi noi ne împingem în linişte, sădiţi unul în celălalt,
şi respirăm

înauntrul dragonului sunt izvoare de foc şi cuţite, limbi şi cetăţi de-a pururi arse
deşerturi de-aramă
şi viori
şi respirăm

totul e frumos

piepturile ni se deschid, prin noi pulsează încet o materie delicată
ea a fost acolo când Dumnezeu s-a gândit prima dată la Lume

şi nimeni nu ştie dacă nu cumva a fost însuşi Înaltul
picurându-se peste nimic
înfiripându-se

şi îngeri de aur gonesc aerul lor de miere prin trâmbiţe şi
călugării mici bat toaca
şi totul explodează în linişte
ameţitor.

Anunțuri