e-o dimineata cleioasa

eu ma dau jos din masina, tu stai la volan, apoi pleci

un tu micut ramane si sfredeleste prin mine

in diminetile astea devin superlucida, cred ca asa se intampla cu oamenii cand nu mai au nimic de pierdut

dintr-o data totul e clar, dimineata e de diamant moale

si statuia lui Matia Regele isi intoarce capul dupa mine

asa e cand esti superlucid, poti vorbi numai cu statuile

si oamenii, toti oamenii din lume sunt muti

in piept mi s-a cascat un cer cu nori de iarna

parca sunt primii nori de iarna din anul asta

e foarte greu de purtat un cer de iarna in piept

asa mi se pare

si foarte repede, o femeie cu un halat albastru de hartie

ma aduna cu matura si ma impinge intr-o gramada de frunze moarte

ele fosnesc ca laptele uscat

trec pasari mari pe cer, trec repede ca echinoctiile

trec oameni fara gura pe strada

toate trec

trece si o sirena de politie, isterica

acum totul este din diamant moale

numai tu, micut, inauntrul meu, sfredelesti

pana ajungi la cerul de iarna

si incepi sa plangi incetisor

sa le ia dracul de zile

de ani

de epoci

totul e o singura zi

o singura zi

nu exista istorie

pe strada nu e nicio statuie cu care sa mai vorbesc

cerul din piept incepe sa-mi curga pe spinare

e foarte greu sa ai un cer de iarna in piept

nu stii niciodata cand ii vine sa ninga

dintr-o data, toate geamurile mi se par hidoase

si toate acoperisurile roscate danseaza

sunt milioane de ani si paduri de nepatruns intre mine si masina ta

si-un tu micut ma rontaie pe dinauntru

se ineaca cu cerul de iarna din piept

si tuseste fulgi, plangand

si eu, superlucida, il mangai pe frunte

-nu mai plange, nu mai plange

nimeni nu iubeste pe nimeni

numai statuile.

Anunțuri