e cumplit să vezi băieţi îmbrăcaţi în colanţi şi cămăşi cu volănaşe. cu coliere gay-thingie şi ochelari vintage.

sau scriitori la 40-50 de ani preocupaţi de etică, overall. de etica a orice, papa, muncă, verb… etica omoară sexul. de aia sunt nevoiţi să se ocupe de etici diverse, e ca un tampon îmbibat de cloroform la un ritm pe care nu-l mai percep.

„bărbaţi” angrenaţi în sisteme politice, din ale căror coaie au rămas pompoane şi care spun „cojones”, că atenuează şocul.

politically correctness-ul omoară sexul, la orice nivel. fii eco, îţi şopteşte revista glossy. fii anti neoliberal. e ok, dacă nu găseşti fericirea în broccoli fiert şi peşte pe aburi, să cauţi o moliciune fix ca a ta.

reţeta fericirii ţi-e extrem de clară, ai văzut-o în 16 producţii TV până acum. ghinion că ele nu se potrivesc cu viaţa. şi atunci te sterilizezi, devii preocupat de etică.

fii foarte serios, îţi spun juriile de premiu nobel în literatură. dacă nu tratezi şi ceva ultra-social, dacă faci doar artă de dragul metaforei, dacă scrii fără marketare şi public ţintă definit cu vârstă şi obiceiuri, o muieşti. ups, ce cuvânt urât…

şi aşa, între bărbaţi şi femei, linia devine tot mai subţire. e lumea contabililor, a numărătorilor de orice, democraţia reached it’s upper east side level: feedback-ul e mai important decât conţinutul. aproape că mi-e dor de o inchiziţie cinstită.

e totul un joc de frici în oglindă. totul ţine de superlativ. fătălăii se îmbracă în roz şi mov ca să fie cool. măcar zeii olimpieni erau sinceri faţă de super-star-urile noastre. îi durea-n cur de etică. poate era o lecţie şi asta.

suntem defecţi, imaginaţia şi creativitatea, cum zicea un băiat calcinat de pe la 1600, ne sunt dislocuite, ca în fizică. un corp scufundat într-un vis este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului de imagini deslocuit. şi nimeni nu mai numără lacrimile.

Anunțuri