„Gandul likes BOOK pe FACEBOOK. Participa la concurs si ia-ti portia de carte”. portia. e bine de stiut ca aceste tomuri se pot consuma doar in portii. daca nu participi la buc-pe-feisbuc, poti cumpara un ziar plin de nimic, vandut cu o carte. apropo, nu stiati dar va spun teoreticienii: cartile mor incet, nu au niciun viitor pe print. chiar daca sunt singurul motiv pentru care se mai cumpara print. iata cat suntem de ipocriti, de 5 ani cantam prohodul cartii-pe-hartie, si ea, saraca, inca mai vinde ziare. e prima premianta dintre ambulantii de ziare: daca te uiti, la stop vine un amarat zdrentuit (n-am inteles niciodata marketing-ul) care te imbie cu un DVD pentru copii si o carte. „insert” i se spune, ca un fel de musafir nepoftit, dar care stie glumele cele mai bune.

e fashionable sa dai carti premiu. mai ales la scoala. imi era mie scarba de stifturile pe care si le permiteau invatatorii si profesorii din bugetzelu destinat premiantilor. am primit premiu in clasa a patra „Zanzibar”, un SF de vreo 600 de pagini de la Nemira, dublat de un altul, clasic, cu planeta cu 3 sori si oameni-lup. din cauza lui, abia am fost convinsa sa citesc Dune in liceu. si ce carte e Dune…

te face special sa duci cadou de nastere un Pamuk cu bentita rosie pe care scrie „Premiul Nobel pentru literatura”, ai asigurat zambetul inrosit. e un fel de post-neo-romantism.

alta chestie. ce cauta lumanarile parfumate in librariile Humanitas?! e ca si cum ai afirma ca numai fatalaii citesc.

bietele carti, frumoasele. se storc din ele ultimele picaturi ale simbolismului. in locul lui nu se poate pune nimic, pentru ca un „I’m @boohabar” pe FACEBOOK n-o sa rivalizeze veci cu „Aureliano şi Amaranta Ursula deschiseră ochii, îşi sondară sufletele, se priviră faţă în faţă cu mâna pe inimă, şi înţeleseseră că se contopiseră în asemenea măsură într-o singură fiinţă încât preferau să moară decât să se despartă”.

problema e alta. traim periodic ne-sansa unui nou ev mediu. aproape ca atingem drumul, aproape ca stim, aproape ca visam, dupa care vine invariabil ghilotina propriului spatiu mental. conditionarea. nu trebuie sa fie ciuma bubonica si biserica X, oamenii sunt fericiti mereu sa moara in numele oricarei idei care, cel putin la nivel imaginar, le anuleaza disparitia. dar e o sita si pentru eroi. si timpul, din pacate, tine in urzeala lui si de oameni. si asa, pornind de la carti, am facut si eu un insert de mini constiinta. pe vremea comunistilor se numea vanzare conditionata. puteai lua spate de pui, cea mai sinistra inventie alimentara, doar impreuna cu 5 pachete de creveti, pentru care toata scara de boc facea economie la ulei.

doar ca acum conditionarea e invers. tu crezi ca dai banii pe „insert” plus ziar, in timp ce un mare aparat „sociologic stiintific” calculeaza cum platesti ziarul plus insert. imi pare rau ca nu tin minte exact cum se numea volumul, dar in Jurnalistul Universal al lui Randall, se povestea la un moment dat d e o carte care pornea de la ideea unui mega studiu sociologic care dicta prin rezultatele sale unui ziar. aparatul de presa.

saracim, saracia vine din interiorul mintii. ne antrenam sa saracim pe dinauntru, in imaginatie, da de vom controla viata. aiurea. nu poti controla viata asa cum nu poti minti ca ai vandut ziarul X CU insert de carte. ai vandut cartea si inca niste foi. si e trist ca ne pacalim in halul asta. fiecare secol hotarator contine in el sansele umanitatii, proprii salvarilor. in carti, in cuvinte insirate, inca mai avem stimuli pentru imaginatie. (m-am prea diluat)

ideea era ca inca nu stim ce poate face o carte, ne e rusine de ea, dar duce, in continuare, un bun simbolism platibil.

ca sa duc pana la capat ideea, masina de presa se rupea intr-un fapt simplu: de fapt, concluziile duceau intr-un dead end. ziarul masinii de presa nu era citit de nimeni, pentru ca toata lumea mintea in ceea ce privea ocuparile ei. de fapt, toti cautau rudimentarul. carne, sange, sex, VEZI aici. si sunt convinsa ca nu tine de secol sau epoca. e o trauma a istoriei, sa nu poti depasi evul mediu personal. sau daca poti, sa nu poti transmite asta genetic.

e paradoxal. poti combate cancerul pe bani multi, dar nu vrei sa combati ignoranta. pentru ca e de necombatutut.

va urma.

Anunțuri