The brain is a big place in a small place. combinam cu „mintea” ermeticilor, care se refera de multe ori la Dumnezeu ca la insasi creatia sa, si, in continuare, ca la transformarea unei minti. mi-a fost foarte greu sa-mi imaginez „punctuletul” dinainte de Big Bang, dar acum imi poate aparea clar. o minte foarte, foarte concentrata. si atunci visul cui suntem? e vis sau e un proces cognitiv foarte clar? poate e memorie.

oricum, vine o vreme cand mari ganditori care se incapataneaza sa refuze existenta unui Dumnezeu par, din cauza elanului de a enunta paradigma, niste talibani. pe invers. e vremea in care intelegi de ce pierzi si ce inseamna ca susul se misca daca se misca josul.

fumez si revin.

de ce dormim jumatate din zi? al cui e somnul? de ce drogurile ne re/compun schema neuronala? facem ce trebuie?

am tot mai des un flash. noi nu (mai) stim de ce am fost creati din cauza ca ne testam tot mai putin limitele. orbecaim imbracati frumos cu PR-ul la subrat. suntem prea, prea frumosi, delicati si bine inchegati sa fim in stare doar de constatari. de ce suntem aici, cine suntem, etc, toate intrebarile astea mari… nu poti raspunde la ele protejat in biblioteca, invelit in civilizatie, captat de caldutz.

ne pierdem instinctele.

PS. Multumesc, Foxcrawl. There is room for failure, there is no room for stopping though 🙂

Anunțuri