I.
Intai de toate sa clarificam: sindromul uitarii iubirii e o binefacere
(Cam ca lobotomia naturala)
Alcătuită din trei părţi recunoscute la nivel mondial:
O parte dulce, o parte de lapte (unii cercetători spun că ar avea legătură cu gestaţia şi memoria omului-în-stare-de-ou)
şi ultima parte, amară, cu miros de cablu electric ars.

Vine o maid-ă roşcată cu fundul plin
Ciorapi cu banda adezivă lipiţi de pulpele grasoase
Şi pămatuf din pene de păun

Dansează printre circumvoluţiuni
Şi curăţă praful de pe amintirile-mobilă.
Le lustruieşte lipindu-se frenetic cu decolteul de ele
Apoi le mângâie cu părul
Şi degetele lungi, dotate cu unghii tehnice roşu-sângeriu
Cântând „Total eclypse of the heart”.
(În acest stadiu, Pacientul resimte o durere puternică în piept cunoscută drept starea de inima albastra
Concept refuzat de unii cercetători pe motiv că
Inima ar fi un simplu organ cu rol de pompare a sângelui
De asemenea, Pacientul are tendinţa de a nu-şi găsi locul pe niciun scaun, pe niciun fotoliu
În nicio casă din Lume
Sub niciun acoperiş
Pe nicio bancă
În niciun spaţiu definit de o dreaptă plus un punct.
Există, totusi, mărturii acceptate că se poate refugia
Într-o sticlă sau un pahar
Şi acolo odihneşte, dar nu-şi gaseşte odihna.)

II.

Un ghem adevărat este format din: fulgi calzi, proaspăt scărmănaţi, de gâscă
Blană de iepure alb şi saci de aer din plămânii porumbeilor
Lapte de mamă amestecat cu lapte de cocos
Gravitând în jurul unei molecule de miere.

Un ghem adevărat este, în acelaşi timp, şi vis,
Dar nu şi invers.

A doua parte a uitării îşi trage seva din blândeţe şi oboseală.
Se întâmplă scurt, într-o fracţiune de secundă:
Singura memorie care rămâne de neamintit şi de neuitat
Care trăieşte sub forma unui fetus uriaş-dormind-în-centrul-unui-ghem-adevărat,
trece cu viteza luminii,
ca un tren de un milion de tone
Prin creierul Pacientului
Şi cauterizează spaţiile curaţate în prealabil.
(În acest stadiu, Pacientul este atât de epuizat
Încât are senzaţia că tocmai a născut.

E apatic, molâu, se reface ca după un tifos
Trupul său caută dintr-un instinct arhaic saltele pufoase
Şi are mereu senzaţia de apăsare surdă pe piept.)

III.

Într-o bună zi, Pacientul se trezeşte închiriat pe dinăuntru.
Şi constată cu o amărăciune duioasă
Că în el trăiesc oricum, curăţaţi de toate relele,
aproape biblic şi independent de el
toţi oamenii iubiţi şi rămaşi în urmă
Începând de la ultimul sosit.

(În acest stadiu, Pacientul devine mai înţelept
După cum explică cititorii specializaţi în tarot
Şi învaţă că
cu adevărat
Doar puţine, foarte puţine lucruri
Sunt capăt de Lume.)

Anunțuri