sa ne jucam. sa ne jucam jucand un joc ca si cum am demola tampiti.

extremism. stupid nationalism. deci nu patriotism.

ne-am inteles aici pe blog, candva demult, ca jihadurile sunt apanajul idiotilor si a naturii. invers, daca stau bine sa ma gandesc. asa ca well, intr-un limbaj cat se poate de cosmopolit, wtf is patriotism. the real deal. e mai patriot unul care vomeaza gen vadim decat unul care pleaca din tara de prea mult dor de normal?

cand eram mica, tata, unul din cei mai mari barbati pe care ii cunosc, m-a invatat, fara sa isi fi programat, ca sufletul poate sa fie fericit daca se umple de adevar. premisa.

ne bucuram ca suntem romani in ziua desemnata si, oficial, in cafturile cu unguri sau tigani. cata lipsa de imaginatie. ca si cum am fi intelectuali daca si numai daca am cumpara carti si am cita din ele. cata lipsa de imaginatie. atatia nationalisti patrioti si nicio voce care sa spuna credibil „tradare nationala”. traim intr-o tradare nationala perpetua. si inca se mai gasesc bulimici care sa traiasca din asta. cata lipsa de imaginatie.

de fapt, aici voiam sa ajung, la lipsa de imaginatie combinata cu un presupus patriotism. rezulta ekstremism. o forma de a iti explica realitatea dupa ce ai citit istoria scrisa de pavel corut si horoscopul dupa acvaria. un fel de „surealism” explicat prin ev mediu.

e patriotism sa urli „Romania” sau sa fii un cetatean moral al patriei (cuvant perimat de tocmai „patriotii”) tale? patriotismul e moral sau verbal? tolontan sau badea?

intotdeauna cand vine 1 decembrie ma irit programatic: urmeaza zeci de iubitori de patrie care vor iubi tara violent (aproape ca un viol). la pachet (mai nou) cu o haita de asa zis secui originali care vor autonomie. cata lipsa de imaginatie. serios, lasati tinutul secuiesc sa aiba autonomie, mai ales financiara. sa vad eu cum o sa traiasca. sau lasati-i pe aia care vor granita la Brasov sa o aiba. si dupa aia, la un vot mic uninominal, as vrea sa vad cati romani raman in administratie. i guess ca foarte putini. cata lipsa de imaginatie.

poa’ sa treaca peste noi un miliard de guvernari nedrepte, noi tot o sa fim romani cand e 1 decembrie si cand istvan vrea sa-si zica rugaciunea in maghiara. cati dintre mega-pictorii de icoane nationaliste stiu ca avram iancu nu voia, in fapt, ruperea de imperiu, ci doar drepturi fundamentale pentru transilvanenii de etnie romana? cati dintre super-eroii marturisirilor nazi-nationaliste stiu ca, de fapt, pe noi, romanii din transilvania, baietii din imperiu ne-au fortat sa ne facem veceu delimitat, sa nu facem caca dreacu’ pe strada? sa mai ajung la mihai viteazu? (nu, nu e viteazuL, e viteazu)

e fascinant cum un peticutz de pamant poate naste atatea discutii de nomenclator, pana la urma. copiii nostri (sper ca) o sa ne faca de ras.

cat cacalau de carne de tun am fost, noi, patriotii cuvintelor, pentru niste baieti plictisiti gen KGB, aici, in Transilvania… cata lipsa de imaginatie.

o sa fie, maine, poimaine, un iures de parioti. ia ce tastatura patriotica am: tarisoara noastra, cum s-a luptat ea cu turcii, cu tatarii, cu ungurii si cu tiganii, ia ce legionari am fost, ia ce istorie glorioasa, ia ce pavel corut am mai citit. noi, care suntem poporul ales… e si asta o forma de anti-antisemitism. „noi am fost, de fapt, poporul arian”. un cacat. noi am fost poporul care 50 de ani, am luat cu amandoua mainile tezele comuniste si nici acum nu ne-am saturat de securitate, da’ ce bine e sa emitem teze. da nu e asa usor sa fii o mana de oportunisti, cand vine unul ca napoleon-somebody si-ti spune ca romanii au invatat de fapt de la daci limba romana. basca cultura. doar ca pe noi, cumva ca pe evrei, ne-au prigonit mereu alte popoare. noi eram panselute, au venit lupii si s-au pisat pe noi. ce facil. cata lipsa…

cam asa e si patriotismul nostru. o balutza la gura unuia ca vadim. in timp ce patriotii veritabili, aia ca Avramutul ala pe care il chinuie tot ardeleanu’ patriot de 1 decembrie, patriotii vero, stau acasa rusinati de tambalau si lipsa de imaginatie.

stau acasa si sunt barbati. stau acasa si-si iubesc tara fiind morali. isi iubesc tara fiind sinceri pana la capat. nu plang dupa zelea codreanu, ca cum am plange maine dupa maimute gen badea, ci dupa bratieni si reforme, (da, era o vreme cand „reforma” era un cuvant, nu o abstractie generata de prostie), polemici si discursuri.

dar alea erau vremuri de barbati. erau vremuri cu argumente si cu idealuri. intamplator, istoria tinde sa-i tina minte.

(de fapt, traim o criza a sexualitatii veritabile. we lack the genuwine males. sa nu ne mire atunci modelele feminine de succes)

dar nu. noi n-am crescut deloc. cine il plange pe zelea codreanu si se da „vanator de securisti” n-a priceput nimic. cine e intelectual si e pro vreun politician roman celebru, e prost. cine e ziarist si nu-si ia injuratura din ambele parti scrie degeaba. cine e patriot si nu uraste ce a ajuns Romania e pur si simplu retardat.

cine e tanar se joaca. cum naiba sa nu fi reusit comunismul cand nici acum nu avem destui barbati carora sa li se para moral sa spuna NU?!

noi nu vrem sa ne mantuim, nu, noi, romanii, vrem sa ni se spuna ca avem dreptate. cata lipsa de imaginatie 🙂

Anunțuri