nivelul de trai e o stare psihica, nu un cumul de bunuri. inima oamenilor este inepuizabila. bunurile nu sunt.
estetica este o forma de tachinare a limitei intervalului
numai moartea noastra va conta pentru noi atunci. restul e marketing for dummies.
actul artistic trebuie sa testeze mereu marginile intelegerii. devine genial atunci cand vorbeste „limba inimii”*.

„cand masinile o sa aiba o minte a lor…”. suntem deja acolo. de cateva sute de ani, ne trasformam in masini cu inima tolerata. ardem drumuri, ardem etape, vrem totul aici, acum, fara efort, fara sa ne gandim la principiul actiune-reactiune. ne programam din timp si elaborat cand si cum o sa murim si culmea e ca, atunci cand se intampla, afisam o mina uimita: vaai, am murit?!

Anunțuri