in care aflam noutati despre o definire a ceea ce este uman, gustul unui miros si sublim

se pot termina vreodata culorile? exista culori pe care sa nu ni le putem imagina?

gustul fricii si al colii albe pe care trebuie sa dansezi cel mai bine, gustul prafului de creta cu care scrii „nume predicativ exprimat prin adjectiv”

singurul atu pe care il avem e ca putem gresi constient (e bine sa gresim dozat)

serios. cel mai bun subiect de compunere in 1-4 e „preietnul meu cel mai bun”?! de ce ne antrenam in banalitati? de ce nu suntem curajosi? macar cand scriem? oare cum ar suna compunerea unui copild e clasa a patra „de ce mi-e frica de moarte”? pana la urma, care este scopul educatiei?

a spune este banal. a rosti este magic.

e mereu o batalie intre pestera lui Platon si coarda lui Einstein. de ce n-ar fi o intretataiere?

de ce pornim de la atom cand putem porni de la campul electromagnetic, apropo de secretul vietii.

descompunem ca sa ajungem la adevar. =>murim?

si daca umanitatea nu e obligatorie la oameni?

realitatea absoluta e mereu difuza, cunoastem doar imaginea ei. poezia e un instrument de cunoastere.

mantuire, eroism… de fapt, fiecare vrem sa fim Dumnezeu.

cand o sa scap de toate cartile pe care le-am citit, o sa pot s-o scriu pe a mea.

campul electro-magnetic, roman jurnalistic.

interdisciplinaritatea umana, in scopul umanitatii, este salvarea.

de ce ignoram memoria? eu cred ca e un simt, singurul magic dintre toate.

teoretic, magia ar trebui sa existe.

memoria senzatiilor, iata ceva cu adevarat extraordinar.

memoria nimicului. si daca o avem si pe asta, by default?

unitatea de masura trebuie sa se situeze deasupra dualului.

Anunțuri