traiesc, in ultimele zile, sub imperiul urgent al existentei concrete a diavolului.

sa detaliem.

declick-ul s-a produs azidimineata, cand, facand diverse, am auzit stirea pe realitatea: in rusia a avut loc un atentat terorist. (sa-mi fie iertat de teoreticieni) dar, prima chestie care mi-a venit in cap a fost: guvernul este contestat, deci, guvernul indica, prin frica, faptul ca guvernul este util.

am avut apoi o serie de mici experiente azi care m-au impins inspre ceva. venind acasa cu troleul mi-am permis sa elaborez.

sa presupunem ca macar un sfert din teoriile conspiratiei legate de conexiunea terorism-guvern sunt adevarate (aici intra 9/11, Revolutia din romania, si, fara sa exagerez, conflictul romano-maghiar din Ro, samd, de-a lungul vremii).

sa presupunem ca Guvernarile au posibilitatea (si o au. nu stiu de ce ignoram din studiul asta perioada evului mediu care, desi depasit, este mama si tata pornirilor inconstiente pe care le avem) de a starni frica de dragul pastrarii privilegiilor (nesimtite 🙂 ). si aici, la frica, intra de la banalul (deja) atac terorist pana la atacul vecinului de etnie diferita (ungur, tigan, sa nu-mi spuneti ca noi, ardelenii puri si sfinti, avem diferente majore in definirea alteritatii etnice). so, negrul si ungurul are gonna kill us.

porneam de la: sa presupunem. ca macar un sfert e adevarat. ca unele grupuri de influenta pot dicta agenda fricii noastre (populare 🙂 )

daca e asa. daca modalitatile noastre, ca cetateni (centrul democratiilor, nu fumurescu? 🙂 ) de a penaliza regimurile politice, se limiteaza la vot si petitie, cred eu, ca avem un bai. sistemul de control depinde prea mult de guvernare, in timp ce guvernarea depinde prea putin de sagetica aia banala de jos in sus. a. putem scrie. si asta se banalizeaza zi de zi. aproape programat. educatia e (in Ro) de la slab la din ce in ce mai slab. sustinem prin „politici” publice saracia si saracimea si dezavantajam valorile care ar putea face cariera. ne doar fix in cur de valori. avem un sistem medical care nu penalizeaza veci moartea, ca si culpa medicala. we don’t value life.

si vin eu si intreb (imi vine sa rad la asta): cum va depasi umanitatea sistemul asta de guvernare? daca il va depasi, ce va insemna asta pentru gandire? ce legi putem enunta care sa nu ajunga, in timp, sa sluteasca mintile oamenilor? asta e.

cum facem ca, indiferent de cine are dreptate, cel care nu are (simbolic) sa nu devina o nevoie neaparata a sistemului de a disparea?

si aici imi vine sa vorbesc de fail-orismul crestinismului. stim ca am muta mutii daca am avea un graunte (cat ala de mustar) de credinta. si cu toate astea, nimeni nu a mutat munti lately. not even rocks. not even graunte de mustar. cateodata as vrea sa-i vad pe „mutatorii de munti” profesionisti. unde-s?

scriu toate astea, de fapt, din cauza ca, in ultimele zile, am avut senzatia acuta a existentei diavolului. in felul ala wicked, hidden, un-clean si ce mai vreti voi. asta nu am nevoie sa explic. simt. si nu ca „principiu al raului”, ci ca manifestare.

most of the days, mi-e rusine ca nu am credinta nici macar cat un amarat de bob de mustar. diavolul exista. de teroristi nu-s convinsa.

Anunțuri