acesta este un post marunt, orientat si dedicat unei lupte la fel de marunte. (asa e cu dezbaterile politice).

m-a iritat sa vad azi un interviu semnat de alin fumurescu pe voxpublica, in care cristian preda este tratat, jurnalistic vorbind, cu blanitza de hermina.

ca sa stim: nu ma deranjeaza abordarile personale, le respect. pot sa respect si felul in care un personaj devine uman prin lentila altui personaj. pot sa respect inclusiv incercarile de a vedea „curat” unele personaje politice (am avut intotdeauna o slabiciune pentru editorialele lui Doru Buscu, deci e de inteles).

ce nu pot sa inghit, pe de alta parte, sigur, conceptual vorbind, e naivitatea intelectualilor. asta nu. mai ales a celor care au pretentia (declarata) ca fac comentariu politic. pornind de la cei care fac apologia mortzii presei libere prin prisma lui cristi patrasconiu si terminand cu cei care ii iau interviu de patru ore lui cristi preda si termina prin a-l simpatiza, cu tot cu argumentele de serviciu.

asta nu.

cristi preda e cel care il acuza, mai acu cateva zile, pe marius oprea, ca e un fel de norică. si de aici incolo, pot sa inteleg orice, dar nu faptul ca poti, europarlamentar PD-L fiind, sa-l consideri pe fostul coleg de facultate care, spre deosebire de tine, a iesit in parc, pe banca, cu pancarta, in ’87, de noricism.

si da, eu sunt tanara (contra-argumentul pe care l-am primit). sunt tanara si nu dau doi bani pe discursul de partid, pe care, dvs, fumurescu, nu l-ati mai auzit in interviuri de cativa ani.

nu dau doi bani nici pe intentiile reformatoare dintr-un partid in care, prin noiembrie anul trecut, membrii simpli din cj vorbeau deja de nevoia de a fi partid popular european si de a avea alta sigla. va dati seama, anul asta cand preda a formulat „deziderentele”, ca sa pastram limbajul, am avut un putin deja vu. ca sa nu-i zic eroare de matrice. (reteta: se iau cateva personaje (cvasi)intelectuale. ele formuleaza reforma partidului=> ei sunt reformatori. vezi Grupul de la Cluj)

am asistat si la „mini-razboiul” PDL-Oprea (fata de care, recunosc, am o slabiciune blamabila. fata de toti politrucii, a dezgropat si clasificat cadavre. pe care poti pune mana. in timp ce tismaneanu a semnat volume coordonate colectiv care, la raport istoric, sunt egale cu nimicul PDList de care vorbeam mai sus. deci, nu poti pune mana.) ca o completare, oprea (acela, singurul, care nici macar nu era jurnalist la vremea aia, si a scris un volum intreg despre mostenitorii Securitatii si un altul despre structura ei, in timp ce unii faceau pe gugustiucii la TV) este acum acuzat de „guvernul Boc” ca a rispit banii poporului. ce simplu.

ca sa revenim. ce m-a iritat, de fapt, la interviul dvs? in primul rand atitudinea binevoitoare fata de subiect. „cum sari in apa? asa sau asa. eu….”. pai eu l-as fi intrebat cum e sa fii coleg cu elena basescu? se considera in acelasi trend de gandire cu ea? se vede, poate, langa cotul lui rares niculescu, pe la vreun bairam? cum e sa fii „capul de lista programat intelectual” al partidului? cum e sa te acuze toata lumea ca ai un sef tiranic? cum e basescu in particular (ii plac poezia, femeile, alcoolul, udrea, etc)? cum se impaca existenta PU cu existenta unui intelectual de asemenea marca intr-un partid politic care nici acum… sunt naiva, nu?

ok, el se straduieste, indiferent de culoare politica, sa faca treaba cu promovarea romaniei-si-a-politicii-de-bun-simt:) cam asta se vede din interviu. n-am gasit nicio intrebare „jurnalistica”, de inghesuit, care enerveaza. doar mangaieri si masaje. cam pe-aici se naste reprosul.

ca s-o retezam. de cand m-am apucat sa scriu post-ul asta, ma straduiesc sa tot sterg referintele personale (eu aia si aia). ca nu-si au locul. (though, ascult, ca un fel de „rever”, brel cu ne me quitte pas). si ma tot intreb.

ce naiba e cu intelectualismul asta? cum cade, mereu, inca dinainte de ’45, in patima naivitatii? cum poti sa crezi ca iei interviu unui „nevinovat”?! cum te poti baga dupa eternul „erai tanara, nu stii”… ? din nou, recunosc, am mancarimi cand il vad pe boc la tv declarand orice. si da, boc era normal, dar acum il depaseste pe nastase in aparitiile TV si calitatea lor.

o regula minima spune ca presa nu face niciodata lauda puterii cand puterea e la putere. (se poate scuza exprimarea, sunt tanara). pe de alta parte, un jurnalist lucid nu ia interviuri „prietenesti” nici macar unui politician, nici macar sub pretextul de „reformatorul” partidului.

P.S. il citesc pe Fumurescu de cativa ani, de cand era debutant la coti. mi-e drag. cu atat mai mult.

Anunțuri