pentru ca laitmotivul revului s-a incapatanat sa fie „de la o vreme…”. un fel de „vine un moment in viata cand…”.

si iata ca a venit. nu cum m-as fi asteptat, dar mi se pare ca fac prima chestie de varsta, de batranete, de „oldeala”. si anume: cura de slabire. 🙂

hai sa vedem, am o non-istorie cu notiunea asta. in liceu nu stiam ce inseamna. in facultate stiam, dar nu prea ma interesa, credeam ca n-o sa am nevoie niciodata de asa ceva. apoi n-am avut timp sa ma gandesc, caloriile se ardeau undeva sus in creier si undeva mai jos in inima, de la prea mult avant.

apoi a urmat sarcina, ze bebe, kilograme in plus. dupa aia, am mai ars ceva, dar prea putin. dupa aia, de rev, multe chestii au inceput cu „de la o varsta”, da nu le-am pus prea tare la suflet, ca inca mi se pare ca-s departe de 30. foarte departe 🙂 mai ales la mine in cap. se dovedeste ca nu si la mine in tesutul adipos. ideea nu vrea sa curbeze materia 🙂

asa ca, de doua zile, m-am apucat de dieta. e bine. i can allready see my bellybutton. in acelasi timp, mi se intampla doua chestii ciudate. unu, redescopar gusturi. asta, dupa ce, anul trecut prin toamna, am tras o raceala care mi-a taiat gustul si mirosul doua zile (suna foarte simplu, dar e horror. orice mananci sa nu aiba, pur si simplu, gust. sau daca are, sa fie unul de nisip, maxim. am fost in pragul depresiei. think of chocolate. desi, dupa ce mi-a revenit gustul, n-am stiut ce sa fac cu el. dar asta descopar acum).

ieri mi-a fost prima data pofta de fructe. n-am mai patit asta din copilarie, si aia foarte frageda. (probabil din cauza tigarilor). dar cum nu erau incluse in meniu, trebuie sa astept pana maine. si pofta asta creste. ba chiar am inceput sa ma gandesc cu pofta la salata verde. bine, cred ca 90% din chestiile astea vin din capuc, dupa ce am inceput sa-mi zic sistematic ca tre sa ajung la capat. dar e interesant cum rezonezi cu anumite limite si chestii auto-impuse.

apoi, azidimineata parca aveam chef de sport. din nou, o treaba care a reusit sa-mi suscite, de-a lungul vremii, un maxim „wtf… no?! :d „. si ma distram. poate ca trebuie doar sa-ti setezi mintea pe un goal. apoi creierul, desteptul de el, iti croseteaza cele mai bune drumuri posibile. iti creeaza si un „mediu”. (losin weight cheap thinking 🙂 )

asa ca, cu tristete, recunosc: fac prima chestie care tine de o anume „varsta” (atata is fericita ca n-am inceput cu alte episoade gen rate la electrocasnice, brau albastru in baie, termopane). in rest, fuck, i’m beggining. de-acuma. desi, in carcasa mea care tinde sa redevina highschool slim, toate au ramas undeva pe la 18-19 ani.

primul semn. of.

Anunțuri