cele mai puternice.

cum stateam pe banca din poala dealului verde scaldat in soare. in fata sareau pisicile prin iarba, albine zurbaceau prin lumina, corole galbene zumzaiau in soare, era o muzica in corzile aerului, era o liniste in culorile vremii… eram prin liceu, renuntasem la Dumnezeu de prin clasa a IV-a, si atunci mi se arata in splendoarea Lui. chiar mi se arata. nu se putea ca Universul acela „ut omnia sunt ordinatissima” sa fi fost intamplator. refuz.

cum un baiat fara nume, fatza sau glas, si-a trecut intr-o dimineata mainile peste sanii mei si m-a facut cea mai curata dintre femei. era o casa mica si veche, statea sa cada, el era ca un copil crescut de bunicii lui, eram doi straini, nu ii stiu nici acum numele adevarat, fatza sau glasul, nici el nu m-a cunoscut vreodata. era in pielea lui ceva ca un miros de gutui, era in mine ca o spaima crunta. pentru o secunda sau mai putin s-a cascat o tacere asa de mare, ca eu i-am auzit pravalindu-se inima. e tare mult de atunci.

o cafea amara, un varf de munte, un om de care nu ma pot desface. mainile lui de copil batran. ochii lui amarui.

cum mancam pamant crud cu mana odata, intr-o vreme, pe la vreo 3-4 ani, la bunicii din Bucium. (au murit amandoi si imi pare rau si acum ca nu am inteles cine erau. am citit apoi un veac de singuratate, tarziu, si mi-am gasit unul din numele secrete:Rebeca. un nume trist)

memorie fotografica. doua „poze” pe care nu le pot lasa. intr-una aveam vreo 2-3 ani, eram imbracata intr-o salopeta de fas, era iarna si tata ma tinea de subtiori. radeam. intr-a doua, o mama obosita si adormita, il tinea pe frate-meu.

ritualul Lebenitzei de iesit in lume. cateodata as da orice sa mai vad asta. intai isi bea halba de cafea indoita cu lapte dupa care incepea. isi prindea parul in varful capului. apoi deschidea o cutie de pudra care mirosea aloe si miere si se pomaduia. isi tuguia buzele, importanta si prinsa. termina. isi tuguia buzele din nou si isi punea un ruj aproape visiniu. era multa viata si multa pasiune in machiatul ei.

un parfum pe care l-am avut, cu gust de cirese amare si lamaie. sar din el imaginea unui hotel de bucuresti cu o camera alba, milioane de lumini vazute de sus, o sighisoara crepusculara, o poveste trista si niste carlionti pe care i-am pieptanat si pe care nu o sa-i mai gasesc niciodata.

cum veneam noaptea cu blanka din hard rock si cantam love of my life.

cum, intr-o noapte de vara, la o sarbatoare cu fan, l-am reintalnit pe primul barbat. am recunoscut tot. mi-e dor de prietenul meu din el.

cum fumam singura nopti intregi pe cetatuie scriind.

voi?

Anunțuri