„În cazul d-lui Geoană, o asemenea soartă ar fi binemeritată – ar putea să se ducă să se relaxeze în exit pool, piscina unde dl. Vântu îşi îneacă vechii prieteni.”

CTP, Gandul, 8.12.2009

nu cred ca am vrea, vreunul dintre noi, sa fi fost in pielea lui geoana lately. hai sa gandim ca oamenii. esti banalul prostanac. se fac bancuri, putine bune, pe seama ta. inghiti. vorba unei analize a unui prieten: tii un partid monstruos in echilibru, cu toate tarele lui. majoritatea umane.

dintr-un imbold aproape de arhetip, te bucuri ca boul cand crezi ca ai castigat. serios. credeti ca e usor sa fi fost in pielea lui geoana?

*

sa-ti pupi nevasta si copiii, sa ii multumesti tatalui mort, ca la oscaruri. pasul catre hollywood se dovedeste, in general, a fi fatal. bietul de el. nu cred ca as fi putut suporta. sincer.

si ma duc la cel mai apropiat personaj: lefter popescu. viceversa.

sa te bata ani la rand mitocanul. si spun asta fara vreun regret. sa stii ca ti-ai facut toate lectiile, ca ai pedigree-ul, ca nevasta se imbraca corect (chanel, originalul, roz, perle adevarate), ca ai fost ambasadorul in SUA, costume ireprosabile, cravate pe masura, ca, in fine, indeplinesti toate, dar absolut toate, conditiile impuse. ai biletele in buzunarul hainei.

cum dreacu te culci langa nevasta a doua zi. ce le spui copiilor tai. e o tragedie aici, cum le spui copiilor tai ca ai pierdut? cum te mai simti om cand esti motivul de fun a unei jumatati de tara? ce fel de tata te simti?

sa cadem de acord.

mircea geoana e un personaj de tragedie.

mircea geoana a tropait in noaptea exit-poll-ului sparand ca reteta va functiona. un fel de wishfull tinking.

mircea geoana chiar s-a vazut la capatul unui drum lung, cu coronita pe cap. el, elevul tocilar, vorba lui mihnea, silitorul tacut care strange din dinti si repeta. imi vine in minte versul lui nichita: piciorul i se tocea. i se tocea. i se tocea.

i s-au scurs prin memorie scurt eforturile egale cu compromis pe care le-a facut. nu cred ca nu a inghitit de sute de ori in sec zicand : o sa vezi tu…

si s-a vazut, dimineata fiind, nimic. bietul geoana, din nou. viata lui politica atarna de incisivii unor preistorici politici antrenati sa rada a zeflemea. egal cu finalul.

stai sa-ti imaginezi. un fel de sisif al principiului plastilinei: iei lovitura, te regrupezi, iei, revii, iei.

bietul geoana. el stie lectia „pederost”. dar pierde. e o tragedie aici. caragiale viza un arhetip (creatia care nu dateaza e cea a arhetipurilor, pana la urma. jungian) sa nu trecem peste ea like that.

geoana e un om. te pui in locul lui. misto-ul tarii. „prostanacu’ ”

ce dracu o fi in sufletul unui om cand pierde tot. absolut tot ce-ar fi putut fi.

?

*sursa foto: Roxana Iordache. foto: Mircea Restea

Anunțuri