pentru ca este, clar, o specie pe cale de disparitie. acel jurnalist care stie ca meseria lui este aceea de a dezvalui fapte. de cele mai multe ori urate. de la un numar repetitiv incolo, scarboase. de la un alt numar, banalitati.

serios. cand a fost ultima oara cand v-a placut un jurnalist pentru subiectul pe care l-a scris. nu pentru opinia, nu pentru abordarea (desi si asta conteaza mult), pur si simplu pentru ideea si declaratiile pe care le-a dat.

pentru ca, talibani sau nu, pe bani sau nu, oricum ar fi, jurnalist este cel care (intr-o ordine fara ordine):

1. functioneaza dupa un criteriu unic. informarea cititorului. stie ca jurnalismul nu are un rol „educativ”. jurnalistul evita opiniile sale personale, in afara editorialelor. jurnalistul functioneaza cu declaratii, reactii, toate raportate la niste fapte. sau principii.

2. stie ca, desi va da un subiect sensibil, nu il va suna a doua zi niciuna din partile implicate. nici macar cele politice. se numeste seriozitate si echidistanta.

3. citeste toate ziarele. informatiile stau nevalorificate peste tot.

4. nu alege vreodata o tabara. rolul sau este mai inalt de atat. rolul sau sta in a-si informa corect cititorul.

5. nu prea apare la tv. treaba lui nu e acolo. treaba lui e printre oameni.

6. pune intrebari ciudate si pare depasit de nume si functii. niciodata nu lasa o intrebare fara raspuns, oricat de „cretina” pare. insista stupid pana la a fi luat de tampit de colegi. are curaj.

7. cunoaste exact oamenii pentru care scrie. nu va intreba niciodata intr-un interviu ceva „mega-destept” cu riscul de a rata jocul interviului: acela de a arata cine este interlocutorul. jurnalistul pursange nu vrea sa arate cat e el de destept.

8. scrie intotdeauna un text cu balantza. gasim in el raspunsuri formulate de personaje. intotdeauna un jurnalist va lua reactia celui acuzat. intotdeauna.

9. are propriile lui idei. scrie din „pitici”, si ii iese. un jurnalist este recunoscut dupa subiectele lui despre care s-a vorbit saptamani la rand, nu dupa judecatile lui de valoare.

10. in fine, un jurnalist este acela care desface. nu e treaba lui sa dea premii, sa laude sau sa seteze trenduri. un jurnalist este acela care, din proprie initiativa, nu preda un text copiat, fusherit sau banal. e sub demnitatea lui. un jurnalist lucreaza cu exclusivitati. cu ideile lui.

in acelasi ritm, nu este un jurnalist cel care:

1. scrie doar editoriale referindu-se la cei de sub el (cei care muncesc, de fapt) ca fiind „colegii mei”. noi niciodata nu.

2. scrie din prima opinie si e de parere ca e geniala.

3. are si o agentie de publicitate. cum ar veni, cu o mana opiniile, cu una contractele.

4. nu a scris o stire in viata lui. dar’mite o ancheta. o exclusivitate.

5. (poate ar trebui sa fie pe primul loc) crede ca cititorul e un fel de balast. un motiv secundar. un fraier.

6. este membru intr-un partid politic.

7. este sunat pentru ca materialele jurnalistilor de la primele 10 puncte sa dispara. si ele dispar. cu motivatiile de rigoare.

8. crede ca nu mai are nimic de invatat in meserie.

9. scrie din prima opinie si e de parere ca e geniala.

10. cu riscul de a ma repeta: nu a scris o stire in viata lui. dar’mite o ancheta. o exclusivitate.

scriu asta sub spectrul acestei campanii. am crezut ca am depasit demult faza nouazecista in aceasta meserie. din pacate, am senzatia ca suntem doar la un inceput. am facut un salt in gol. e din nou vremea editorialelor „luminatoare”, in timp ce ziarele gem de lipsa de informatie.

„ana are mere” trage sa moara. in locul ei, putem citi despre filosofia lui a avea, cat de mari sunt tatele lui ana si, nu in ultimul rand, cat costa merele.

e putin? e bine? merita pretul unui salariu? ne asumam inca 20 de ani? in orice lant trofic, disparitia verigii de la baza, cea aparent banala si neimportanta, inseamna disparitia ecosistemelor.

Anunțuri