el doarme linistit si nu stie ca eu scriu. el crede in fizica nucleara si in matematica pura, ceea ce e de neinteles pentru mine, care am „ramas pe vara” intr-a unshpea la mate. dar aici nu e despre mine.

e ciudat cumva. iubesti atatia oameni intr-o viata. cei pe care ii iubesti fara scapare continua sa traisca in tine, oricum te desparti de ei, orice ai face, oricum te-ai eschiva. ei traiesc separat de ei, separat de tine, separat de orice. insa el, el e barbatul care doarme si eu scriu cu drag.

el e primul barbat care s-a oprit si a vrut sa ma invete despre oameni de tot felul. el mi-a spus maestrul si margarita, el, dragul meu el, a trait moscova.

el, iubitul meu el, (o sa ma urasca pentru asta. el e un rezervat. nu-i place sa spun despre el), a rezistat intr-o moscova fara paine si fara apa. „am avut odata, o saptamana la rand, o bucata de paine. si un litru de lapte”, mi-a povestit odata. la sfarsit, a schimbat o cartela pe o bucata de salam. in romania, acasa, deja erau de toate. el a stiut ca trebuie sa termine lucrul odata inceput. el, iubitul meu, nu se plange niciodata. el imi iarta orice bazaconie. and you know me, i’m crappy most of the times.

el nu a fost niciodata un sfant. cine numara? pentru el vreau sa invat sa pictez cuvintele, pe care, altfel, le-am uzat. vreau sa pictez prima data „tu”.

a muncit in constructii in rusia. a luat bataie. uneori crunt. ca a pupat ceva fata, ca i-a suparat pe altii. de-aia il iubesc cat stiu eu. ca n-a vrut sa fie altcineva niciodata. imi povesteste lucrurile astea razand: le-a trait. el, iubitul meu, a fost printre primii ziaristi romani pe frontul din afganistan. are doua albume de poze: e barbos peste poate, are brate groase, zambetul ca o taietura de bisturiu. are o fotografie cu cinci baietei, pana-n 10 ani, cum stau ei de la cel mai mare la cel mai mic, si fiecare are in loc de un picior proteza. mi-a povestit cum i-a fost frica in afganistan rau de tot. dupa aia a fost in colturile lumii. una din dorintele mele e sa-l duc odata in delta, sa poata pescui acolo o luna.

el doarme cu mana rezemata de cap si eu caut cuvinte care sa nu semene a dragoste, ci a adevar.

el m-a invatat multe lucruri despre oameni. el m-a invatat sa cant „ana, zorile sa varsa”, sa stiu ca este o diferenta intre gulyas si tocana, sa vad ca judecata mea e stramba, sa cunosc oameni pe care, altfel, nu as fi putut. niciodata nu m-a corectat. doar a asteptat dupa mine. eu stiu ca el prinde stiuci, face focul la munte, canta in rusa si ma iubeste.

el e un fel de copil. rar ii desfac povestile cu russja cea rece si viata lui de candva. el imi face surprize minunate. pe care eu insami n-as sti sa le fac (mie imi place tim burton. pe el il adoarme. musicals, really 🙂 mi-a adus sweeny todd intr-o seara, mi-a pus vinul in pahar si tigarile langa si mi-a spus sa ma bucur. oh, and I did… ).

eu stiu ca il obosesc cu fitzele mele, dar el nu spune asta niciodata. el vine acasa seara obosit si scarbit si eu ii povestesc ce-cred-eu-despre-viata-si-lume. si el asculta. eu il iubesc pentru ca ii pasa.

pe el il enerveaza cand eu rad la evenimente oficiale. dar eu stiu ca el crede in rasul meu ca-ntr-o teorie de matematica pura. el se amuza cum am eu doua-maini-stangi, cum fac gafe monumentale. el nu crede in reprosuri.

eu il invidiez. profesional, e mai bun ca mine. damn it, rar pot sa zic asta. treaba lor de „moguli” si „mogulasi”, noi doi stim cine suntem si ce putem. el are o palarie mai mare 🙂

el a trait alte vieti inaintea mea, dar niciodata nu le-a socotit. eu, in mega-narcisismul meu, ii povestesc „ce cred eu”. el ma lasa…

el a fost eu cand eu nu puteam fi. el stia sa umble cu fetita noastra dupa doua zile. el a inteles toate tristetile mele de atunci. el a avut incredere in mine in fiecare secunda atunci, si asta e foarte mult. el nu e barbatul cuvintelor, numai eu ma inec in ele.

el nu ma pune sa calc si sa spal sosete, si cu asta stiu ca intelege exact cine sunt.

il urasc uneori. uneori nu ma crede, uneori parca uita ca eu :), ca-n nichita stanescu, eu numai pentru el traiesc. si pentru momorutz, careia tot el ii ghiceste cele mai noi nume. el mi-a aratat ca stim minuni. el are rabdare cu mine, si asta, din nou, e foarte mult.

el stie ca eu is ciudata, dar nu ma judeca. el canta noaptea, la munte, langa foc. el asteapta pana ramanem numai noi, si apoi spune lucruri frumoase. el sforaie noaptea, e taios la vorba, e neiertator. cu el.

el, dragul meu, vrea sa fie tatal cel mai bun. asta il apasa in crestetul capului. fetita noastra numai pe el il asteapta 🙂

el nu este de vorbit. e singurul om despre care nu se comenteaza.

PS. and a song to go with all this.

Anunțuri