am asistat ieri la cel mai amuzant epilog al unui post-comunism cu eliberare ratata. am lacrimat la deznodamantul unui „amour” ilegal si obscen dintre asa-numitii politicieni si specia mutanta a „jurnalistilor cunoscuti”. decantata de dramatism, ne-dezbaterea de ieri ne arata ca:


1.media.

1.1. ne confruntam, in aceasta profesie, cu un vid de autoritate morala/profesionalism/credibilitate. nu mai exista teren neutru. dezbaterea in sine e precedata de nesfarsite negocieri. a negocia moderatorul unei astfel de intalniri inseamna a cauta un teren neutru. ati vazut rezultatele.

1.1.2. cati dintre indivizii care pledeaza papagalic la tv cauza unuia sau a altuia se pot numi jurnalisti. cata vreme vor mai avea tupeul sa spuna ca vorbesc „in numele presei”?

1.2.cand o televiziune organizeaza o dezbatere, chiar o organizeaza. are initiativa. acest cuvant care lipseste in momentul de fata. presa, fie ea privata (antenele, Rtv), fie „televiziunea romana libera”, a parut ieri un apendice ale unor personaje politice. aici am ajuns.

1.3. scopul acestor dezbateri este publicul. cine a fost „publicul” ieri? mai este publicul un criteriu? cand incasezi bani grei pentru a fi partizanul lui X, mai intelegi cine este publicul? mai conteaza?

2. politicienii

2.1. nu e jenant, pana la urma, ca 7 sau 5 sau 3 presupusi barbati sa nu accepte sa se vada fata in fata de frica sa nu cumva sa „dea prost”? fitze de bulimici.

2.2. cum poti sa pretinzi ca: vrei o singura romanie, o reforma a statului, bun simt, iarba verde, stoparea poluarii, etc, cand nu te respecti pe sine. cum adica in prima tura de dezbatere intra „piticii” si abia apoi vine trosneala? toti sau niciunul, mai ales daca printre organizatori e onorabila televiziune romana. libera.

2.3. au negociat la sange manati de o singura idee. „sa-l fac pe ala”. „sa vada mama si colegii mei de partid ce tare is”. alegatorul, care era miza, de fapt, nici n-a existat in ecuatiile lor. cum poti sa pretinzi ca vrei sa fii presedintele cand alegatorii sunt, de fapt, niste insi pe care vrei sa-i fraieresti din organizare.

2.4. cine era scopul dezbaterii? pentru cine s-a facut/nu s-a facut ea?

concluzii.

publicul, votantii, „cetateanul de rand” (ma irita formularea asta pana la isterie. exista si cetateni de rang? de unde pana unde?) se prind, incet, e drept, dar se prind cand si cum si mai ales ca sunt mintiti. „formatorii de opinie” care canta la masa canditatului pe bani au toate sansele sa concureze cu „ciudati” care scriu bloguri si insista in a fi echidistanti.

in cinci ani, la alegerile urmatoare, s-ar putea sa asistam la dezechilibrul presei oficiale in avantajul observatorului rece, care traieste din ce poate si scrie ce crede. in zece, castiga cel care a pariat pe termen lung. ghiciti voi.

in cinci ani, la alegerile urmatoare, s-ar putea sa fie mai importanti politicienii care au inteles ceva ieri. ca oricine ai fi, oricati bani platesti pentru propria imagine, publicul vede greselile. le semnaleaza baietii cu blog de mai sus. ca poti sa platesti publicitate si jurnalisti cati vrei, diferenta e in buna credinta. credibilitate. scriam mai sus.

publicul nu e tampit. aviz amatorilor.

Anunțuri