„Am data exacta: incalzirea globala a Romaniei a inceput pe 21 decembrie 1989. Cele 14,5 grade Celsius care au permis demonstrantilor sa ramina pe strazi se incadreaza perfect in media periculoasa a iernii toride. De atunci, amintiti-va, fauna politica din Interbelic a inceput sa dispara definitiv.”
Doru Buscu, Proba de discurs la asasinarea PNL, 7 februarie, 2007

inot cu greu printre namoluri si agatatoare subacvatice.

avem: editoriale pre-fosilice, care trateaza abstract si scolastic, in ele gasim cele mai multe neologisme folosite pe metru patrat de fraza (kilogramatice). sau editoriale ude si lipicioase, frisonate sexual, in care debitorul descopera tratamente la traume senzuale cu conotatii politice. editoriale eu-istice, care incep cu experienta-personala-mi-a-aratat-ca, eu-sunt-un-ganditor-valoros-pentru-ca-am-spatiu-aici.
editoriale ingrasate cu aer porcin care prevestesc moartea neamului si a boborului nostru, ameninta cu o extinctie cauzata, in principiu, de apasarea istoriei noastre milenare pe un corp de tarisoara violata de ei, aceiasi altii, politicienii.
editoriale note-de-lectura, editoriale sa-nu-dea-dumnezeu-cel-sfant. editoriale moralizatoare, care citeaza din manualul bunelor moravuri ne-aplicabile. editoriale tip meniu de restaurant, in care mi se enumera viata si neobisnuitele aventuri ale unui personaj despre care aud in fiecare zi la stiri.

si sunt in sevraj. am ajuns sa citesc comentariile sportive ale lui ctp, ceea ce presupune o munca in plus: trebuie sa citesc intai background (ignorance is bliss 🙂 )ca sa ma pot bucura constient si deplin de scriitura comentatorului.
am ajuns sa caut editoriale vechi ca sa ma reasigur ca ele exista si se pot scrie valoros, pentru a scapa de angoasa tehnicii unor titluri de genul „aparati inima statului roman”, „unde dai si unde crapa?”, „blablablaBasescu”.

tehnica si mesajul unui editorial, cred, reflecta maturitatea unui produs media. si apoi a unui gen de public. in ultima instanta, maturitatea unei constiinte care consuma produsul.
nu poti sa scrii cu furca si torta intr-o mana, iar cu cealalta sa dedici: cititorilor nostri de elita. nu poti sa imparti Lumea in pro si contra unui presedinte, fie el basescu, si apoi sa te plangi ca nu exista normalitate, ca echilibrele s-au stricat, ca limbajul este pornografic. compar gusturi. scriitura trebuie sa lase aroma. cand tot ce mai poti sa simti e borhotul ametitor al deplangerii-starii-natiunii-si-inimii-ei cu un milion de cuvinte de dojana, creativitatea devine imediat-imperativ. cititorul nu „citeste” ci „fierbeste”. bulboneaza. bleocotoriceshte.

desigur, cum spune englezul, it’s a matter of trust. e un fel de gentlemen’s agreement. te citesc daca nu ma fraieresti. te citesc daca imi spui ceva nou, daca ma inveti ceva, daca ma modelezi, daca ma luminezi. daca ma si incanti, ma simt dator. sa te citesc inca o data.

si mi se intampla de o vreme sa nu mai gasesc in ziare agreement-ul asta.

e aproape o tema de studiu antropologic. cand ne-au invadat (iar? a cata oara?) editorialistii 0.0 de care am fugit in desteptare cateva zeci de ani? cum se face ca s-a petrecut brusc o reactivare a unei majoritati specializate in discursul editorialistic de compunere literara, cls a IV-a, trim al II-lea, „in aceasta lectura este vorba despre…, iar protagonistul principal (sic!) vrea sa spuna ca…”?

trecerea de la evocare la concept e un prag psihologic echivalent iesirii in Cosmos. noi inca ne manjim peretii pesterii cu fecale, sperand intr-un viitor abstract, cand niste super-urmasi vor crede ca, de fapt, pictam harti astrale.

P.S. pentru conformitate istorica (si o anume placere a mintii), puteti citi: Proba de discurs la asasinarea PNL. Apoi comparati. Aud?

Anunțuri